Just a story

Azi.. nu eram sigura daca sa scriu sau nu. Dar mi-am amintit ca cineva m-a cautat... mi-a luminat o dimineata cu un mesaj indurerat, dar frumos si elegant compus..si a cautat in mine un sprijin. Pentru ea.. si pentru cei asemeni ei care cauta un umar pe care sa-l simta aproape.. sau trecut prin aceleasi greutati, voi incerca sa scriu mai des. M-ar ajuta enorm niste idei.. de dezbatut si le astept cu mare placere. Astazi.. ma gandeam pana unde faci compromisuri intr-o relatie. Pot sa inteleg teama si disperarea de a nu-l pierde pe cel de langa tine. E destul de ciudat, mai ales cand cei 2 provin din medii diferite.. au experiente diferite de viata, conceptii diferite.  Oare asta te impinge sa faci compromisuri pe care nu esti pregatit sa le faci? Care e rezultatul in final? Frustrari..si fuga? Poate..doar pentru recuperare.. dar rezultatul este categoric dramatic. Ma gandeam intr-un moment...atunci cand imi era mai greu.. ca nu va fi nimic mai mult sau mai putin din ceea ce e scris

Ce presupune o relatie? Doi oameni care isi doresc un viitor impreuna. Doi oameni cu idei, conceptii, idealuri dar mai ales genetic structurati sa fie diferiti (si cu siguranta nu ma refer la a fi o femeie si un barbat, ci la faptul de a fi asemanatori ca gandire, dar total diferiti). Doi oameni care ajung intr-un punct in viata lor, in care isi gasesc linistea in bratele celuilalt. Cum stii cand ai intalnit jumatatea? Cand simpla imbratisare iti spulbera toate grijile si acolo se termina universul, in bratele lui/ei iti gasesti linistea. Te ia de mana si iti atinge inima. Cand simti ca nu mai ai aer cand celalalt nu e langa tine. Cand nu iti poti concepe viata fara celalalt. Cand te reinventezi alaturi de cel de langa tine cu fiecare zi ce trece si totul se armonizeaza impreuna. A curs multa cerneala pe tema "ce e dragostea?", "exista sufletul pereche?"  ...Fiecare a exprimat totul in cuvinte proprii, asa cum le exprim si eu acum. Cum ne pricepem mai bine,

Am auzit tot felul de conceptii..de perceptii cu privire la ce vrea Dumnezeu de la noi, la incercarile pe care ni le trimite.. la faptul ca EL se afla doar in biserica. Sunt convinsa ca voi starni controverse cu acest subiect si probabil imi asum un subiect delicat si greu de dezbatut. As vrea sa-i surprind varianta interioara. Vreau sa gasesc raspunsuri la intrebari.. sa inteleg cum functioneaza credinta, pana unde poate ajunge. "Trebuie sa-ti porti crucea".. Hmm..Eu Il percep pe Dumnezeu ca pe fiinta suprema iubitoare de oameni, Tatal ce ne inconjoara cu toata dragostea Lui, ne iarta greselile.. ne dojeneste cand gresim. Ne-a lasat totusi pe lume cu liberul arbitru, ne-a dat puterea de a distinge binele de rau.. de a gresi, dar si a indrepta. Mariei Magdalena i-a dat a doua sansa sa-si indrepte viata si sa traiasca in iubire si asta atunci cand trebuia sa fie omorata cu pietre. Sa-ti porti crucea..insemna sa o lase sa fie omorata, nu? Poate percep lucrurile gresit, dar cr

"Acopera-mi inima cu ceva... Cu umbra unui copac Sau mai bine cu inima TA" Au venit sa ne incante culorile minunate ale frunzelor tomnatice.. Se schimba toata natura. Si odata cu ele..a venit si nostalgia.. Mi-e dor de un munte... mi-e dor sa fac poze.. sa admir pe viu tabloul viu lasat de Dumnezeu pentru a ne incanta ochii inainte ca pomii sa se dezveleasca de frunze si sa astepte goi biciuirea zapezii a iernii geroase. Mi-e dor sa pictez.. sa ametesc culorile...sa desenez frunzele aramii batute de vantul racoros.. Mi-e dor deja de vinul fiert cu scortisoara.. de puloverele groase.. de mirosul gutuilor dupa ce cade bruma.. Nostalgic anotimp.. Imi place sa ne plimbam de mana peste covorul de frunze ce fosneste usor sub picioarele noastre.. sa ne transmitem emotiile peisajelor...sa ne imbatam cu culori ..sa ne infioram sub aceeasi adiere racoroasa..si sa ne incalzim cu o imbratisare. Mi-e dor de culorile gri..cenusii..ale norilor ce invata sa se adune aducand cu e

Aud diverse, dar cel mai utilizat cuvant asociat cu Facebook este acela de dependenta. Eu, personal, nu stiu unde sa-l incadrez. Socializare? Necesitate? Reclama? Dependenta? Moft? Din punctul meu de vedere l-as incadra lejer la primele 4. Socializare pentru ca imi tin prietenii, colegii si cunoscutii aproape. Necesitate pentru ca stiu de unde ii iau pe fiecare, stiu unde gasesc ce am nevoie (dupa google... evident..). Dependenta? Da! Joculete.. melodii.. Majoritatea stiu ce inseamna sa te astepte o gradina de ingrijit si ca iti mor animalutele de foame daca nu le dai de mancare... sau sa te trezesti cu culturile praf pentru ca nu le-ai cules la timp. Daca nu.. stiu povestile cu farm ville, city  ville, chef ville si alte "ville" cate or mai fi. La dependenta.. am vazut mai multe forme. Dependenta de "aprecierile" celorlalti, larg intalnita in randul tinerilor care trebuie sa aiba mii de "prieteni" 99% necunoscuti-evident, care sa le dea like-uri c

"Cum poti trai fara minunea ce iti da fiori?" Oare.. in visele normale..cand iti imaginezi viata perfecta, cum pare o zi normala? Oare.. dorul nebun ce iti mistuie orele cat sunteti despartiti e inclus pe lista de asteptari? Oare iti poti imagina din timp nerabdarea de a ajunge acasa si a regasi linistea in bratele celuilalt ascultandu-i ritmul deja invatat al batailor inimii ce-ti pare un cantec dulce de leagan... ? Sunt la munca si mi-e dor de cand ies pe usa.. de mana calda ce ma strange cu drag, de zambetul ce-mi face inima sa cante.. de fiecare lucrusor pe care nu il facem impreuna in cele 8 ore cat suntem despartiti. Daca mi-ar fi spus cineva ce efect magic va avea sa ajungi acasa si sa te cuibaresti in bratele omului iubit.. nu as fi crezut. Si nu as fi crezut ca dupa 2 ani si ceva si incercari grele prin care am trecut impreuna inca mai poate avea acelasi efect. Nu am pierdut nimic din magie..din dor.. din disperarea de a-l sti bine pe celalalt. Uneori rade

17 septembrie.. inceputul unui nou an scolar... In fiecare an de cand am terminat toate scolile.. mi-a lipsit emotia noului inceput.. mi-au lipsit emotiile sesiunilor.. a zilelor de scoala..  Mi-au lipsit colegii pe care la intalnirea de 10 ani, i-am redescoperit schimbati, maturizati, impliniti .. In fiecare an am resimtit golul.. Anul acesta, a fost primul an cand in sfarsit am crescut probabil ...sau am schimbat nivelul.. Am trecut la o noua etapa de viata. Nu mi-a mai fost dor de mine eleva, studenta.. nu am mai resimtit nevoia zilelor copilariei ..adolescentei.. nici macar a studentiei (nu tocmai usoara.. daca iau in calcul naveta..greutatile..serviciul.. ) Am inceput scoala!!!! Prin "minunata" clasa pregatitoare si implicit prin generatia urmatoare. Am schimbat macazul..Emotii..dar emotiile de parinte al bobocelului intrat la clasa 0. Am fost prea ocupata sa-l vad integrandu-se.. detasandu-se de mana mea pentru a privi invatatoarea in ochi ..si a trece el insusi

Cand am scris primul articol.. simteam nevoia sa scriu. Eram o idealista aiurita dornica de razboi cu intreaga lume. Nu razboi la modul negativ. Imi doream sa schimb lumea, sa transmit respect pentru noi insine, dreptate, echitate, egalitate. Apoi..am vrut sa transmit doar iubire, dar nu e totul o poveste. Am inteles pe parcurs ca viata e cum si-o face fiecare. Ca unii sunt dominati de egoism si sunt acaparatori si vor totul pentru ei. A doua categorie.. sunt cei umiliti, calcati in picioare de societate si de cei din prima categorie. Sunt cei care considera ca isi merita soarta..ca nu pot lupta mai mult..ca lumea lor se inchide la primul "nu" sau usa inchisa in nas. I-as numi limitati.. dar fara a-i jigni. Sunt de fapt cei care isi vad limitele si nu au curaj sa le impinga mai departe...sa le depaseasca. Exista si categoria de mijloc...a celor idealisti.. revoltati de prima categorie si aparatori ai celei de-a doua. Dar imi dau seama ca oamenii nu se pot schimba decat

De cateva saptamani traiesc intr-un univers paralel... nici in trecutul apropiat care imi oferea totul, nici in prezentul dureros si gol... Daca as face o analogie cu tehnicile de yoga... as spune ca am reusit sa ating nirvana.. :( dar nirvana este punctul in care te detasezi placut.. de tine.. te inunda spiritualitatea.. atingi maximul tau ca individ energetic. Oare cum poate fi numit punctul in care te detasezi de tine... te privesti din exterior...nimic nu te atinge...nu stii ce traiesti.. sau unde, nu te inunda nimic, pentru ca nu mai crezi in nimic.. si atingi minimul admis.. inainte de moartea clinica ca nivel de energie? Ma uit absenta in jur... traiesc o viata care nu mai e a mea.. nimic nu-mi apartine si nu mai apartin nimanui ...nu stiu unde si daca imi mai este locul pe undeva... Am o senzatie ciudata chiar.. ma uit in stanga.. si vad trecutul ca si cum s-ar desfasura azi.. ma uit in dreapta si vad prezentul ..iar eu la mijloc... intre 2 filme numite viata..in rolul princi

Acum 2 ani la ora asta... mii de fluturi de emotie imi zburdau prin stomac. Habar nu aveam ce urma sa se intample. Incercam doar sa sper..intr-o minune..:( Atatea emotii...atatea pregatiri... imi doream sa fie perfect... sa fie EL acela... si ...a fost! Imi amintesc prin franturi de vis...cum am alergat in bratele tale. Imi amintesc fiecare clipa ca pe un vis ce azi pare imposibil... Imi amintesc forta cu care m-ai strans in brate...si m-ai tinut de mana sa nu fug... Imi amintesc.. pasarelele ce-ti mancau cartofii la McDonalds...primul sarut...linistea ce ne-a inconjurat toata ziua... senzatia de perfectiune... minunea noastra..transformata o data in viata in realitate.. Imi amintesc o minune...minunea mea... ziua in care portile cerului s-au deschis...si rugile mi-au fost ascultate... :((( Imi amintesc de tine... iubitul meu...de faptul ca inima ta batea la unison cu a mea.. de faptul ca ai crezut o data cu mine ca ne-a fost scris sa ne intalnim si sa fim impreuna pana ce moart

Va doresc din suflet un Paste fericit alaturi de cei dragi. Fie ca Lumina Sfanta a Invierii Domnului sa va calauzeasca pasii pe drumuri cu pace..cu liniste.. cu iubire...si multa sanatate! In ce ma priveste...as prefera sa nu aud aceasta urare. E un Paste rece.. trist.. fara liniste.. si mai ales...eu nu sunt pregatita..curata sufleteste sa-l primesc. Am invatat din nou sa urasc.. am amestecat iubirea cu neincrederea.. m-am pierdut pe mine...si i-am indepartat pe toti. Nu pot ierta.. deci mi-as dori sa nu ma "pedepseasca" nimeni cu urari. In schimb...va doresc voua..tot ceea ce eu nu pot avea! Si sa va iubiti mult!

....spunea un vechi proverb.. 4 zile .. de experiente umilitoare, din punctul nostru de vedere. Daca sarim peste comentariile stupide de-a dreptul ale celor ce trec sa priveasca martisoarele, ramane maxima ingrijorare.. De cand traditionalul nostru 1 Martie.. martisor.. a ajuns o inventie celebrata in China???? Cand si unde s-a pierdut valoarea potcoavelor, a trifoiului.. a cosarului??? Acele mici simboluri intalnite sub diverse forme.. cauciuc, metal..sau lemn.. sau nu conta.. pentru ca era superstitia unui simbol norocos. Acum... nu mai sunt nimic. Urmaresc oamenii ce trec grabiti, sau in cautarea febrila a unui martisor cu care sa ia ochii persoanei ce ii va fi oferit...si ma uit cu stupoare cum toate simbolurile.. si traditiile romanesti au fost inlocuite cu tinichele aurite dar pline de pietricele colorate.. sunt la mare cautare. Daca la o masa nu sclipeste nimic, nu este nimic interesant. In 4 zile.. probabil ne ajung degetele de la maini (daca nu cumva de la una) sa numaram oame

Avem sistem privat..dar si de stat (de stat... mai mult degeaba). Avem impozite si taxe..si nici un ajutor de la cei pe care ii finantam cu drag in fiecare luna. Avem niste salarii jalnice, dar esti liber sa pleci.. acasa, daca nu iti convine ceva.. in final, in mod egal..nici statul, nici privatul.. nu dau prea multi bani pe tine. Avem libertatea.. de a nu deschide gura, dar si pe aceea de a ne taia singuri cracile de sub picioare in cazul in care indraznim sa comentam. Sunt si companii care inca mai respecta oamenii ce lucreaza in cadrul lor, dar sunt impovarate de stat.. de multele taxe si impozitele mult prea mari.. si in consecinta posturile lor sunt ocupate la refuz. Oare de ce cei de la stirile de la ora 5 sunt scosi in evidenta atat de tare? Singura solutie la indemana este sa dai in cap celui de langa tine? S-a instaurat cumva legea martiala si nu am fost informati? Am trecut la stilul de jungla unde cel mai tare supravietuieste dar pentru asta trebuie sa te transformi in carn

Un Nou An, un bilant de final... rezolutii de inceput de an... bineinteles cu "ne lasam de fumat" cap de lista. Ma uitam in urma la toate articolele.. scriam mai mult, orice ma deranja.. dezbateam subiecte... Acum, la inceput de an, imi dau seama ca uneori mi-e tare dor sa scriu, sa impartasesc ..bune si rele, lectii de viata, experiente proprii.. sau urmarite la cei de alaturi, dar prioritatile s-au schimbat putin. Nu voi renunta la scris, cand am timp ...imi voi satisface acest mic "hobby". Timpul insa... este impartit in celelalte directii... servici, copil, oriflame, jumatatea mea...si acum.. martisoarele la care lucram impreuna.. felicitari.. (pot fi vazute pe celalalt blog: www.razademai.blogspot.com ) Mi-e drag sa va am aproape.. mi-e drag cand la nevoie se intinde o "mana" chiar daca doar sub forma unor cuvinte... E ciudat cum uneori cuvintele pot rani mai rau decat o palma.. dar si alina. Ce imi doresc in Noul An? Pentru noi..? Sa ne gasim lini