Just a story

17 septembrie.. inceputul unui nou an scolar... In fiecare an de cand am terminat toate scolile.. mi-a lipsit emotia noului inceput.. mi-au lipsit emotiile sesiunilor.. a zilelor de scoala..  Mi-au lipsit colegii pe care la intalnirea de 10 ani, i-am redescoperit schimbati, maturizati, impliniti .. In fiecare an am resimtit golul.. Anul acesta, a fost primul an cand in sfarsit am crescut probabil ...sau am schimbat nivelul.. Am trecut la o noua etapa de viata. Nu mi-a mai fost dor de mine eleva, studenta.. nu am mai resimtit nevoia zilelor copilariei ..adolescentei.. nici macar a studentiei (nu tocmai usoara.. daca iau in calcul naveta..greutatile..serviciul.. ) Am inceput scoala!!!! Prin "minunata" clasa pregatitoare si implicit prin generatia urmatoare. Am schimbat macazul..Emotii..dar emotiile de parinte al bobocelului intrat la clasa 0. Am fost prea ocupata sa-l vad integrandu-se.. detasandu-se de mana mea pentru a privi invatatoarea in ochi ..si a trece el insusi...

De ce educatia? Si aici sunt multe lucruri care ma intriga. Sistemul de invatamant este departe de a mai fi ce a fost candva. Pe vremea cand eram copil, invatatoarea era a doua mama, avea grija sa ne invete tot ce stia, te alina cand in viteza iti loveai genunchii, media conflictele... era acolo pentru toti la un loc si pentru fiecare in parte. Avea rabdare sa-ti ia mana sa te ajute sa scrii prima litera, chiar daca erau 40 in clasa, avea darul de a face acest lucru cu rabdare pentru fiecare. Apoi, in 5-8, profesorii stiau sa fie rabdatori, dar duri cand era nevoie, sa ne faca trecerea de la 1 invatatoare la 10 profesori cat mai blanda, dar fara sa piarda din vedere materia. Imi amintesc profesoara de biologie/botanica/anatomie.. cata rabdare avea sa ne explice tot, sa ne arate toate minunatiile din cabinet, dar si ce palma grea avea cand uitam ce inseamna respectul. Din clasa a 9-a ... totul s-a schimbat. Democratia.. dorinta noastra de independenta, riposta in fata impunerilor, distr...