Just a story

Poate de secole sau poate mai intens in zilele noastre... o relatie este supusa influentelor exterioare. Fie ca este vorba de diverse persoane "binevoitoare", fie ca este vorba de parinti exagerat de tematori sau grijulii fata de copiii lor parte a relatiei.. fiecare incearca sa-si lase putin amprenta, sa ajute... dar de multe ori sa strice bunul mers al relatiei. De unde am pornit? De la o contra recenta cu cei grijulii.. numiti parinti, cand am avut ocazia sa spun "DOAR EL conteaza de acum incolo. EL si copiii." E ceva ce nu am simtit pana acum. E o nevoie acuta de a fi NOI si restul... cu o delimitare marcanta. O relatie buna, dupa cum spuneam, presupune respect, incredere, comunicare, prietenie.. si multa iubire. Dar.. mai presupune ceva extrem de important: implicare, daruire si aparare. Ma uit in ultima vreme, la cei din jur ce nu cred in relatia noastra.. si ma uit la mine ca nu ma intereseaza ce cred. Nu consider ca sunt nesimtita, apreciez un sfat, daca il

Nu mai inteleg nimic! Si probabil nu se vrea a fi inteles. A luat-o toata lumea razna.. ? Nu mai avem probleme importante de rezolvat? Ni se induce starea de renuntare? Ce naiba se intampla? De cateva luni... trecem insistent de la previziuni de cutremure de peste 7 grade in Vrancea, la infirmari ale acestora... De la sfarsitul lumii in 2012, pe motiv ca au prezis mayasii nu stiu ce aliniere de planete care ne va spulbera ca planeta.. la 2013, cand.. daca am scapat de planetele de pe 21 decembrie... murim in exploziile solare. Ma intreb.. daca murim in 2012, ce naiba mai ramane sa moara din noi in 2013? Si totusi.. vom ajunge acolo.. daca scapam de al 3-lea razboi mondial.. prezis de Venga (clarvazatoare de prin vecinii nostrii) si celebrul Nostradamus ale caror preziceri s-ar fi terminat odata cu anul 2000 ... dar dureaza pana prin 5034. Ati inteles ceva? Nu? Nici o problema... nici eu! Eu stiu asa...: trebuia sa dam coltul la trecerea in mileniul 3.. cand.. venea apocalipsa... sfarsi

Ceva m-a marcat si impresionat foarte tare, in acelasi timp, aseara .. si trebuie sa impartasesc cu voi. De mai bine de un an sunt jucator de Travian. Am intalnit fel de fel de oameni, unii meschini, altii duri, unii de echipa, altii pentru ei... am intalnit si oameni, in adevaratul sens al cuvantului, am legat prietenii.. si mi-am intalnit marea dragoste. Aseara, ca de finalul unui server incarcat pentru unii, linistit pentru mine, am primit un mesaj.. ce m-a facut sa plang, prin tristetea.. dar... si prin taria unei mame. "Nu toti stiti cine a fost Silviu Robert. Si mai putini l-ati cunoscut. Din pacate nici eu nu l-am cunoscut, desi am jucat un server intreg impreuna. L-am inceput si pe al doilea. Dar numai l-am inceput, pentru ca Dumnezeu s-a hotarat sa-l cheme la el. Numai dupa aceea am inceput sa-l cunosc, dar, din pacate numai din vorbele altora. Dar am inceput sa o cunosc pe mama lui, ALONE. Mama, care a dedicat acest server numai si numai lui. Acesta este motivul pentru c