Just a story

Aud diverse, dar cel mai utilizat cuvant asociat cu Facebook este acela de dependenta. Eu, personal, nu stiu unde sa-l incadrez. Socializare? Necesitate? Reclama? Dependenta? Moft? Din punctul meu de vedere l-as incadra lejer la primele 4. Socializare pentru ca imi tin prietenii, colegii si cunoscutii aproape. Necesitate pentru ca stiu de unde ii iau pe fiecare, stiu unde gasesc ce am nevoie (dupa google... evident..). Dependenta? Da! Joculete.. melodii.. Majoritatea stiu ce inseamna sa te astepte o gradina de ingrijit si ca iti mor animalutele de foame daca nu le dai de mancare... sau sa te trezesti cu culturile praf pentru ca nu le-ai cules la timp. Daca nu.. stiu povestile cu farm ville, city  ville, chef ville si alte "ville" cate or mai fi. La dependenta.. am vazut mai multe forme. Dependenta de "aprecierile" celorlalti, larg intalnita in randul tinerilor care trebuie sa aiba mii de "prieteni" 99% necunoscuti-evident, care sa le dea like-uri c...

Cand am scris primul articol.. simteam nevoia sa scriu. Eram o idealista aiurita dornica de razboi cu intreaga lume. Nu razboi la modul negativ. Imi doream sa schimb lumea, sa transmit respect pentru noi insine, dreptate, echitate, egalitate. Apoi..am vrut sa transmit doar iubire, dar nu e totul o poveste. Am inteles pe parcurs ca viata e cum si-o face fiecare. Ca unii sunt dominati de egoism si sunt acaparatori si vor totul pentru ei. A doua categorie.. sunt cei umiliti, calcati in picioare de societate si de cei din prima categorie. Sunt cei care considera ca isi merita soarta..ca nu pot lupta mai mult..ca lumea lor se inchide la primul "nu" sau usa inchisa in nas. I-as numi limitati.. dar fara a-i jigni. Sunt de fapt cei care isi vad limitele si nu au curaj sa le impinga mai departe...sa le depaseasca. Exista si categoria de mijloc...a celor idealisti.. revoltati de prima categorie si aparatori ai celei de-a doua. Dar imi dau seama ca oamenii nu se pot schimba decat ...

Acum 2 ani la ora asta... mii de fluturi de emotie imi zburdau prin stomac. Habar nu aveam ce urma sa se intample. Incercam doar sa sper..intr-o minune..:( Atatea emotii...atatea pregatiri... imi doream sa fie perfect... sa fie EL acela... si ...a fost! Imi amintesc prin franturi de vis...cum am alergat in bratele tale. Imi amintesc fiecare clipa ca pe un vis ce azi pare imposibil... Imi amintesc forta cu care m-ai strans in brate...si m-ai tinut de mana sa nu fug... Imi amintesc.. pasarelele ce-ti mancau cartofii la McDonalds...primul sarut...linistea ce ne-a inconjurat toata ziua... senzatia de perfectiune... minunea noastra..transformata o data in viata in realitate.. Imi amintesc o minune...minunea mea... ziua in care portile cerului s-au deschis...si rugile mi-au fost ascultate... :((( Imi amintesc de tine... iubitul meu...de faptul ca inima ta batea la unison cu a mea.. de faptul ca ai crezut o data cu mine ca ne-a fost scris sa ne intalnim si sa fim impreuna pana ce moart...