Just a story

De cateva saptamani traiesc intr-un univers paralel... nici in trecutul apropiat care imi oferea totul, nici in prezentul dureros si gol... Daca as face o analogie cu tehnicile de yoga... as spune ca am reusit sa ating nirvana.. :( dar nirvana este punctul in care te detasezi placut.. de tine.. te inunda spiritualitatea.. atingi maximul tau ca individ energetic. Oare cum poate fi numit punctul in care te detasezi de tine... te privesti din exterior...nimic nu te atinge...nu stii ce traiesti.. sau unde, nu te inunda nimic, pentru ca nu mai crezi in nimic.. si atingi minimul admis.. inainte de moartea clinica ca nivel de energie? Ma uit absenta in jur... traiesc o viata care nu mai e a mea.. nimic nu-mi apartine si nu mai apartin nimanui ...nu stiu unde si daca imi mai este locul pe undeva... Am o senzatie ciudata chiar.. ma uit in stanga.. si vad trecutul ca si cum s-ar desfasura azi.. ma uit in dreapta si vad prezentul ..iar eu la mijloc... intre 2 filme numite viata..in rolul princi...

Acum 2 ani la ora asta... mii de fluturi de emotie imi zburdau prin stomac. Habar nu aveam ce urma sa se intample. Incercam doar sa sper..intr-o minune..:( Atatea emotii...atatea pregatiri... imi doream sa fie perfect... sa fie EL acela... si ...a fost! Imi amintesc prin franturi de vis...cum am alergat in bratele tale. Imi amintesc fiecare clipa ca pe un vis ce azi pare imposibil... Imi amintesc forta cu care m-ai strans in brate...si m-ai tinut de mana sa nu fug... Imi amintesc.. pasarelele ce-ti mancau cartofii la McDonalds...primul sarut...linistea ce ne-a inconjurat toata ziua... senzatia de perfectiune... minunea noastra..transformata o data in viata in realitate.. Imi amintesc o minune...minunea mea... ziua in care portile cerului s-au deschis...si rugile mi-au fost ascultate... :((( Imi amintesc de tine... iubitul meu...de faptul ca inima ta batea la unison cu a mea.. de faptul ca ai crezut o data cu mine ca ne-a fost scris sa ne intalnim si sa fim impreuna pana ce moart...