Un colt de suflet..
De cateva saptamani traiesc intr-un univers paralel... nici in trecutul apropiat care imi oferea totul, nici in prezentul dureros si gol...
Daca as face o analogie cu tehnicile de yoga... as spune ca am reusit sa ating nirvana.. :( dar nirvana este punctul in care te detasezi placut.. de tine.. te inunda spiritualitatea.. atingi maximul tau ca individ energetic. Oare cum poate fi numit punctul in care te detasezi de tine... te privesti din exterior...nimic nu te atinge...nu stii ce traiesti.. sau unde, nu te inunda nimic, pentru ca nu mai crezi in nimic.. si atingi minimul admis.. inainte de moartea clinica ca nivel de energie?
Ma uit absenta in jur... traiesc o viata care nu mai e a mea.. nimic nu-mi apartine si nu mai apartin nimanui ...nu stiu unde si daca imi mai este locul pe undeva... Am o senzatie ciudata chiar.. ma uit in stanga.. si vad trecutul ca si cum s-ar desfasura azi.. ma uit in dreapta si vad prezentul ..iar eu la mijloc... intre 2 filme numite viata..in rolul principal.. un "eu" care azi mi se pare strain.
Detasata de tot.. de lume.. de mine.. ma uit la "noi" si incerc sa realizez ce e real... unde sunt.. care sunt..
Ma simt captiva intr-un corp ce nu imi apartine.
Dar undeva... in sufletul pitit bine de tot ce-l inconjoara... in fantoma de azi... rasuna durerea dorului de tine... dorului de noi... de farmecul..magia.. implinirea zilelor in care eram 2 si totul avea sens si directie..
Nu mai stii cine sunt? Nici eu... Dar intr-un colt de suflet...am ramas eu...un EU ce te iubeste mai mult decat viata... un EU ce te-asteapta sa-l scoti de-acolo intr-o zi... sa-l scuturi de praf...si sa-l readuci la viata.
Daca as face o analogie cu tehnicile de yoga... as spune ca am reusit sa ating nirvana.. :( dar nirvana este punctul in care te detasezi placut.. de tine.. te inunda spiritualitatea.. atingi maximul tau ca individ energetic. Oare cum poate fi numit punctul in care te detasezi de tine... te privesti din exterior...nimic nu te atinge...nu stii ce traiesti.. sau unde, nu te inunda nimic, pentru ca nu mai crezi in nimic.. si atingi minimul admis.. inainte de moartea clinica ca nivel de energie?
Ma uit absenta in jur... traiesc o viata care nu mai e a mea.. nimic nu-mi apartine si nu mai apartin nimanui ...nu stiu unde si daca imi mai este locul pe undeva... Am o senzatie ciudata chiar.. ma uit in stanga.. si vad trecutul ca si cum s-ar desfasura azi.. ma uit in dreapta si vad prezentul ..iar eu la mijloc... intre 2 filme numite viata..in rolul principal.. un "eu" care azi mi se pare strain.
Detasata de tot.. de lume.. de mine.. ma uit la "noi" si incerc sa realizez ce e real... unde sunt.. care sunt..
Ma simt captiva intr-un corp ce nu imi apartine.
Dar undeva... in sufletul pitit bine de tot ce-l inconjoara... in fantoma de azi... rasuna durerea dorului de tine... dorului de noi... de farmecul..magia.. implinirea zilelor in care eram 2 si totul avea sens si directie..
Nu mai stii cine sunt? Nici eu... Dar intr-un colt de suflet...am ramas eu...un EU ce te iubeste mai mult decat viata... un EU ce te-asteapta sa-l scoti de-acolo intr-o zi... sa-l scuturi de praf...si sa-l readuci la viata.
Comentarii
Trimiteți un comentariu