Fericirea este o alegere

Am momente cand ma trezesc si imi dau seama ca astept sa fiu fericita.. sau astept ca cei din jur sa ma faca fericita, sau ca un eveniment sa ma faca fericita. Si stau..si ma incrunt.. si ma supar..si astept.
Si poate trec o zi.. sau doua.. sau doua saptamani.. sau poate chiar nu se intampla nimic din ce as fi asteptat sau dorit. Si asa pierd zile din viata mea.. in care as fi putut fi fericita si am ales sa nu fiu.

Zilele de nastere, de obicei, le petrecem in familia extinsa. Anul acesta, verisoarele s-au scuzat.. matusa a uitat.. dar in plus mi-au luat-o si pe mama. Tura asta...hmmm, chiar a fost o alegere sa decid ca daca se mai repeta, fac urat..a fost o alegere sa fiu dezamagita.. nu atat de ei, cat de mama mea, care nu le-a spus ca o zi pe an sunt mai importanta decat oricine altcineva.

In rest.. sunt zile in care poate sunt transparenta, pentru ca simt ca cei din jur nu ma vad decat cand au pitici de revarsat. E drept ca nu e usor sa iti pastrezi o stare de spirit buna..sa aleg sa fiu fericita, cand in jur nu se fac aceleasi alegeri, par rupta din alt film.. unii incruntati, iar eu sa ma bucur de viata.

Dar dupa luni bune de carti, cd-uri, seminare de dezvoltare personala.. chiar si jumatatea mea mi-a spus ca nu pot avea asteptari doar de la el sa ma faca fericita.. si a avut dreptate. Doar ca.. mi-au mai trebuit cateva luni sa imi dau seama ca a avea asteptari de la un om sa te faca fericit, este o presiune uneori prea mare pentru respectiva persoana. Sunt zile in care presiunea locului de munca este mai mare decat linistea si armonia familiei, cand vii acasa, te afunzi in televizor/calculator si speri ca acolo sa risipesti tensiunea si gandurile ce iti alearga prin cap. Si in acele zile, cum poti astepta de la acel om sa iti ofere fericire? Cand el nici macar nu se poate detasa de probleme? Sau cand e efectiv rupt de oboseala?

Fericirea este o alegere cu care inveti sa iti incepi ziua. Incepe cu recunostinta..pentru faptul ca ai deschis ochii inca o zi, ca ii ai pe cei dragi alaturi, ca sunt sanatosi si in putere, ca avem locuri de munca, doua maini, doua picioare..si un cap pe umeri inca bun de pus la treaba. Apoi sunt recunoscatoare momentului in care am ales sa schimbam ceva in viata noastra, si asa am ajuns sa lansam o firma,..sa cunoastem oameni frumosi (si mai putini frumosi), sa invatam ceva de la toti cei pe care ii intalnim.. sa gasim oameni frumosi cu care sa colaboram.. si sa ne dezvoltam frumos in continuare. Sunt recunoscatoare pentru nasi si pentru fini, pentru ca am gasit oameni deosebiti sa ne fie alaturi si sa ne vrea alaturi. Sunt recunoascatoare celor ce m-au fortat sa merg intr-un seminar de dezvoltare personala, pentru ca altfel nu as fi fost capabila sa vad lucrurile asa. In fiecare seara, ii multumesc lui Dumnezeu pentru evenimentele bune si rele din ziua respectiva, pentru ca indiferent de natura lor, de modul in care a decurs ziua, acum stiu ca din fiecare zi, din fiecare moment, am ceva de invatat.

Iar atunci cand iti incepi ziua recunoscator...si multumit de oamenii si lucrurile pe care le ai langa tine, meriti si vei primi altele mai bune. Jumatate din viata mi-am petrecut-o plangandu-ma de ce nu am.. si din ce ma concentram pe acele lucruri, din aceea le aveam si mai putin. Cu cat urasti mai mult si pui accent pe probleme, cu atat primesti mai putin de la viata. Lucrurile bune vin in viata ta cand ai inima deschisa si curata..si plina de iubire.

De aceea, DA, aleg sa fiu fericita, sa ma bucur de ce am! Imi doresc mai mult.. dar stiu ca voi primi daca merit.. Si primul lucru pe care mi-l doresc este ca si cei apropiati sa invete sa isi deschida inima si sa fie fericiti, pentru ca doar o viata avem..

Sa fiti fericiti!