Just a story

Dragi parinti, pentru ca...parintilor ma adresez in aceasta seara, sunt confuza si am nevoie de ajutorul vostru. Ma lovesc de "minunatul" nostru sistem de invatamant din 2 pozitii si incerc cu disperare sa realizez ce inteleg copiii nostri. Sunt parinte de bobocel de clasa 1, desi.. boboceii acum.. sunt cei de la clasa pregatitoare, dar in acelasi timp vizitez zilnic scoli si gradinite si in majoritatea lor vad dascali sau educatoare care se straduiesc sa se adapteze programei impuse de minister si nu indraznesc sa comenteze sau sa riposteze, de teama sa nu-si piarda locul de munca. Eu, una, va spun sincer ca nu mai inteleg absolut nimic. Carti peste carti..peste carti, programe fara prea multa noima si maxima exigenta, dar pana la un punct. Si aici va intreb, dragi parinti, ce-a fost gresit in programa noastra de invatamant? Suntem inculti? Inadaptati? Depasiti? Am avut notare de la 1 la 10 si eram departajati. Va mai amintiti cata lupta exista sa depasesti un coleg c

De ce am ales acest subiect? Pentru ca a fost dezbaterea zilei in birou :) cu diverse argumente pro si contra. Mama.. Mama este cea care te aduce pe lume, este legatura de sange ce este aproape imposibil de rupt. Este cea care iti poarta de grija.. te creste, te pregateste pentru viata, si pentru ceea ce vei fi dupa casatorie, cand vei apartine altcuiva. Stiu ca nu toate mamele sunt la fel, si categoric sunt departe de a fi perfecte, dar nimeni nu se naste cu masterat in meseria de parinte, fiecare invata pe parcurs dupa cum ii dicteaza sufletul ca ar fi mai bine, tinand cont de experienta proprie, de temerile personale, de situatia social-politica, etc. Chiar daca exista reguli scrise, sunt facute probabil de oameni care nu au copii.. sau oricum stabilite dupa propriul set de trairi, si nu sunt general valabile. Poate unele mame se apropie de perfectiune, poate unele reusesc sa constientizeze cand sa se opreasca din a controla copiii, unele cu siguranta nu stiu. Ce conteaza mai

Nu am sa imi pierd obiceiul de a scrie de 1 Mai..sau in ajun. De ce? Pentru ca te iubesc! Pentru ca esti aerul ce il respir.. pentru ca o zi fara tine e pustie, nu am rost.. ma simt pierduta ..a nimanui... cand TU nu esti langa mine. De ce? Pentru ca viata mea a capatat sens cand tu ai aparut in viata mea. Tu ai adus creativitatea in ea. Din acel 1 Mai ..eu visez in culori.. tu le pui in aplicare. Ne completam si ne coloram universul. Ma citesti dintr-o privire...si la fel de bine te cunosc si eu. De ce? Pentru ca nu pot rata nici o ocazie de a-ti spune cat de mult te iubesc, cat apreciez prezenta ta in viata mea, cata liniste imi aduci cand imi abandonez mana in mana ta.. cata incredere imi dai cand ma strangi in brate.. cat inseamna pentru mine faptul ca imi sustii visele si ma ajuti sa le transform in realitate... Orice facem impreuna, ne iese, pentru ca e facut cu dragoste.. Cum sa nu-ti multumesc ca existi si ma iubesti, cand TU esti raza de soare ce-mi lumineaza chipul ?

Ador diminetile de primavara. Si daca ploua peste noapte..si daca nu, dimineata este racoare, aerul curat si un parfum proaspat de amestec de pomi infloriti. Imi place sa inspir adanc...sa ma imbat de la prima ora cu un parfum floral natural, sa imi umplu plamanii cu prospetimea florala .. Imi place ziua de azi.. pare o vara timpurie.. nu e foarte cald, dar nici nu mai simt nevoia sa caut ce e mai gros...si sa le strang pe langa mine. Am suportat greu iarna ce tocmai si-a pierdut puterea si a plecat infranta spre alte meleaguri.. retragandu-se incet spre zonele polare. Nu a fost foarte lunga, dar pentru un copil al primaverii, ca mine, cand spun martie.. zburd, deja renasc, subconstientul meu spune "soare, verde, flori".. si ma cuprinde nerabdarea si disperarea cand nu reusesc sa le primesc din cauza frigului si a zapezilor. Imi place iarna, dar la timpul ei :) Au sosit si domnisoarele in frac.. :) randunelele.. Au intrat la zbor.. si lucreaza de zor la cuiburi. Mi-

Ce insemna oare "bunul simt" pe vremea cand conta si era o calitate prezenta la majoritatea oamenilor? Doar "te rog" si "multumesc"? Analiza faptelor proprii si a impactului asupra celor din jur? Imi amintesc cand pentru a da o petrecere, trebuia sa anunti vecinii, ca in ziua de.. intre orele.. vei avea muzica tare. Acum categoric nu se mai tine cont de acest aspect. Imi amintesc cand pe orice scara de bloc era afisat mare la intrare "intre orele 14-18 va rugam sa pastrati linistea". Si se respecta. Acum, tu, ca adult, cu siguranta nu te mai odihnesti, dar daca ai copii, trebuie sa-i inveti sa doarma si cand se dau gauri in pereti. Ma uit la sate.. ca oamenii inca saluta, chiar daca nu te cunosc. La oras.. stai in acelasi bloc, treci pe langa om, il saluti.. si se uita urat. De cand salutul a devenit o injuratura? Ma uit la locul de munca, trec diverse persoane, pe care de cele mai multe ori le intalnesti zi de zi.. si, din pacate, cu cat

Ma intreaba o prietena ..de ceva timp.. daca stiu modalitati de terapie personala, self-recovery sau cum s-o mai numi. Azi, am gasit o poza de-a dreptul expresiva, cu modalitatea nr 1 de terapie :) "In fiecare zi fa ceva ce-ti face inima sa cante". Creeaza.. asculta muzica, picteaza.. Fiecare stie mai bine ce ii face bine.. Ma gandeam totusi la un alt lucru.. "e atat de usor sa faci un rau, dar atat de greu sa faci un bine.." Parerea mea.. e ca este greu, pentru unii doar, pentru ca nu simt nevoia sa incerce, pentru ca li se pare un efort prea mare sa faca ceva bun pentru altcineva, sa-i dea o mana de ajutor atunci cand are nevoie. Eu ma intreb daca in situatia aceasta au ajuns dupa ce au avut nevoie de ajutor si nu l-au primit. Stiu ca oamenii isi formeaza un cod egoist bazat pe interactiunea precedenta cu cei din jur si o numesc in final "experienta de viata". Dar unde ajungem in final ca specie, daca renuntam sa ne ajutam intre noi? Uneor

Am trecut si anul acesta de etapa martisoarelor. Ne-a placut la fel de mult ca anul trecut :d si de data asta ne-am testat teoria.. chinezismele au trecere mult mai mare.. din cele chinezesti nu doar ca am vandut tot, dar nici nu s-au targuit la preturi. La polul opus, din cele muncite de noi, mai avem de prasila si pentru anul urmator si desi preturile au fost mici, tot ni s-au cerut reduceri.. Ehhh... asta e! A mai trecut un an.. am mai invatat cate ceva, stim ce pregatim pentru anul viitor.. dar cel mai tare ma bucura faptul ca nu ne-au convins sa renuntam. Am luat-o din nou ca pe o lectie doar..si cum suntem incapatanati din fire, nu ne lasam pana nu spargem piata :)) Cu toate pregatirile pentru iesirea in piata, finalizarea martisoarelor, si tot ce tine de casa si restul obligatiilor.. iar am "reusit" sa nu mai am timp de scris.. si sa fiu declarata absenta pe blog :) Am revenit.. chiar daca ocupatiile s-au schimbat putin si exista in continuare. Parca am luat-o ra

Azi..si in ultimii 3 ani din viata.. sunt furioasa din cauza aspectului mai sus mentionat. De ce furioasa? Pentru ca parintii grijulii tranformati acum in bunici ce rasfata excesiv nepotii.. uita care e adultul si care copilul si unde se stabilesc limitele.. si mai ales..uita ca si eu au fost parinti si au avut niste reguli stricte pe care acum nu le mai respecta. Ma uit la copilul meu.. cum se transforma cu fiecare zi intr-un razgaiat care bate din picior atunci cand vrea ceva, tipa si jigneste cand nu obtine ceea ce vrea.. si sunt de-a dreptul enervata de faptul ca daca eu m-as fi purtat cu ei, atunci cand erau parinti, asa cum se poarta el cu ei, ca bunici, as fi avut fundul numai vargi de la cureaua de armata pe care am urat-o pana in ziua in care am facut-o bucati cu foarfeca. Indiferent ce cere el acum ..se poate. Si nu ma oftic pentru ca eu nu le-am primit pe vremea cand eram copilul, nu nepotul, ci pentru ca foarte multe indulgente din partea lor il strica, din toate punc

Buna sa va fie inima, dragii mei vizitatori ai blogului.. N-am mai scris de mult si imi cer scuze. Unii stiu ca ne pregatim intens de perioada martisoarelor.. Dar mi-e dor sa scriu.. sa-mi alin sufletul in cuvinte, sa va ofer sprijin si caldura si nu in ultimul rand speranta si curaj pentru a infrunta greutatile ce va apar in cale. De obicei scriu despre ce ma revolta, intriga ..lucruri pe care eu le simt corecte in alta forma decat cea in care se prezinta, sau..despre dragoste.. despre interactiunea si reactiunea dintre doi oameni ce-si surad din priviri cand se zaresc, dar nu sunt scutiti de piedicile inerente vietii.  Acum...sunt in pana de idei. Sunt racita.. afara cand ploua..cand ninge.. si impreuna cu febra  imi creeaza o stare de apatie.. imi dau o senzatie de neputinta.. Ma uit la lucrurile deranjante din jurul meu, si imi dau seama ca pentru prima data le privesc cu nepasare si nu ma agit.. nu ma revolt. Incep sa ma intreb daca asa suntem toti..saturati de nesimtirea d