Un pas mai aproape de cer
Pas cu pas mai aproape de cer... Mi-am strans fericirea de mana, si orice s-ar intampla nu voi mai renunta la ea, la dreptul de a zambi, de a fi libera sa iubesc un om pana dincolo de limite.. Nu ma consider perfecta... clachez.. ca un om normal ..ce inca se confrunta cu problemele de zi cu zi..si cu piedicile pe care cred niste animale ca le pun in cale.. Dar ..mai presus de asta.. sunt cu un pas mai aproape de cer. Nu am crezut vreodata ca pot sa spun "mama" altcuiva decat mamei mele.. Nu as fi crezut ca s-a inventat familia pe care sa o simt a mea.. Si... nu am crezut pana zilele trecute, cand i-am cunoscut...si m-am simtit de-a casei. Am 2 familii.. si un om langa mine care ma iubeste si atunci cand ma cearta.. si pe care il iubesc chiar si atunci cand il cert.. Ma simt bogata! Bogata ..sufleteste! Am ceea ce altora le lipseste, intelepciunea de a nu cauta razbunare, putere de munca, dorinta de bine, aripi spre cer... si linistea ca prima intalnire a fost bine ..si certit