Just a story

Azi.. nu eram sigura daca sa scriu sau nu. Dar mi-am amintit ca cineva m-a cautat... mi-a luminat o dimineata cu un mesaj indurerat, dar frumos si elegant compus..si a cautat in mine un sprijin. Pentru ea.. si pentru cei asemeni ei care cauta un umar pe care sa-l simta aproape.. sau trecut prin aceleasi greutati, voi incerca sa scriu mai des. M-ar ajuta enorm niste idei.. de dezbatut si le astept cu mare placere. Astazi.. ma gandeam pana unde faci compromisuri intr-o relatie. Pot sa inteleg teama si disperarea de a nu-l pierde pe cel de langa tine. E destul de ciudat, mai ales cand cei 2 provin din medii diferite.. au experiente diferite de viata, conceptii diferite.  Oare asta te impinge sa faci compromisuri pe care nu esti pregatit sa le faci? Care e rezultatul in final? Frustrari..si fuga? Poate..doar pentru recuperare.. dar rezultatul este categoric dramatic. Ma gandeam intr-un moment...atunci cand imi era mai greu.. ca nu va fi nimic mai mult sau mai putin din ceea ce e sc...

Ce presupune o relatie? Doi oameni care isi doresc un viitor impreuna. Doi oameni cu idei, conceptii, idealuri dar mai ales genetic structurati sa fie diferiti (si cu siguranta nu ma refer la a fi o femeie si un barbat, ci la faptul de a fi asemanatori ca gandire, dar total diferiti). Doi oameni care ajung intr-un punct in viata lor, in care isi gasesc linistea in bratele celuilalt. Cum stii cand ai intalnit jumatatea? Cand simpla imbratisare iti spulbera toate grijile si acolo se termina universul, in bratele lui/ei iti gasesti linistea. Te ia de mana si iti atinge inima. Cand simti ca nu mai ai aer cand celalalt nu e langa tine. Cand nu iti poti concepe viata fara celalalt. Cand te reinventezi alaturi de cel de langa tine cu fiecare zi ce trece si totul se armonizeaza impreuna. A curs multa cerneala pe tema "ce e dragostea?", "exista sufletul pereche?"  ...Fiecare a exprimat totul in cuvinte proprii, asa cum le exprim si eu acum. Cum ne pricepem mai bine, ...

"Acopera-mi inima cu ceva... Cu umbra unui copac Sau mai bine cu inima TA" Au venit sa ne incante culorile minunate ale frunzelor tomnatice.. Se schimba toata natura. Si odata cu ele..a venit si nostalgia.. Mi-e dor de un munte... mi-e dor sa fac poze.. sa admir pe viu tabloul viu lasat de Dumnezeu pentru a ne incanta ochii inainte ca pomii sa se dezveleasca de frunze si sa astepte goi biciuirea zapezii a iernii geroase. Mi-e dor sa pictez.. sa ametesc culorile...sa desenez frunzele aramii batute de vantul racoros.. Mi-e dor deja de vinul fiert cu scortisoara.. de puloverele groase.. de mirosul gutuilor dupa ce cade bruma.. Nostalgic anotimp.. Imi place sa ne plimbam de mana peste covorul de frunze ce fosneste usor sub picioarele noastre.. sa ne transmitem emotiile peisajelor...sa ne imbatam cu culori ..sa ne infioram sub aceeasi adiere racoroasa..si sa ne incalzim cu o imbratisare. Mi-e dor de culorile gri..cenusii..ale norilor ce invata sa se adune aducand cu e...

Aud diverse, dar cel mai utilizat cuvant asociat cu Facebook este acela de dependenta. Eu, personal, nu stiu unde sa-l incadrez. Socializare? Necesitate? Reclama? Dependenta? Moft? Din punctul meu de vedere l-as incadra lejer la primele 4. Socializare pentru ca imi tin prietenii, colegii si cunoscutii aproape. Necesitate pentru ca stiu de unde ii iau pe fiecare, stiu unde gasesc ce am nevoie (dupa google... evident..). Dependenta? Da! Joculete.. melodii.. Majoritatea stiu ce inseamna sa te astepte o gradina de ingrijit si ca iti mor animalutele de foame daca nu le dai de mancare... sau sa te trezesti cu culturile praf pentru ca nu le-ai cules la timp. Daca nu.. stiu povestile cu farm ville, city  ville, chef ville si alte "ville" cate or mai fi. La dependenta.. am vazut mai multe forme. Dependenta de "aprecierile" celorlalti, larg intalnita in randul tinerilor care trebuie sa aiba mii de "prieteni" 99% necunoscuti-evident, care sa le dea like-uri c...

17 septembrie.. inceputul unui nou an scolar... In fiecare an de cand am terminat toate scolile.. mi-a lipsit emotia noului inceput.. mi-au lipsit emotiile sesiunilor.. a zilelor de scoala..  Mi-au lipsit colegii pe care la intalnirea de 10 ani, i-am redescoperit schimbati, maturizati, impliniti .. In fiecare an am resimtit golul.. Anul acesta, a fost primul an cand in sfarsit am crescut probabil ...sau am schimbat nivelul.. Am trecut la o noua etapa de viata. Nu mi-a mai fost dor de mine eleva, studenta.. nu am mai resimtit nevoia zilelor copilariei ..adolescentei.. nici macar a studentiei (nu tocmai usoara.. daca iau in calcul naveta..greutatile..serviciul.. ) Am inceput scoala!!!! Prin "minunata" clasa pregatitoare si implicit prin generatia urmatoare. Am schimbat macazul..Emotii..dar emotiile de parinte al bobocelului intrat la clasa 0. Am fost prea ocupata sa-l vad integrandu-se.. detasandu-se de mana mea pentru a privi invatatoarea in ochi ..si a trece el insusi...

Cand am scris primul articol.. simteam nevoia sa scriu. Eram o idealista aiurita dornica de razboi cu intreaga lume. Nu razboi la modul negativ. Imi doream sa schimb lumea, sa transmit respect pentru noi insine, dreptate, echitate, egalitate. Apoi..am vrut sa transmit doar iubire, dar nu e totul o poveste. Am inteles pe parcurs ca viata e cum si-o face fiecare. Ca unii sunt dominati de egoism si sunt acaparatori si vor totul pentru ei. A doua categorie.. sunt cei umiliti, calcati in picioare de societate si de cei din prima categorie. Sunt cei care considera ca isi merita soarta..ca nu pot lupta mai mult..ca lumea lor se inchide la primul "nu" sau usa inchisa in nas. I-as numi limitati.. dar fara a-i jigni. Sunt de fapt cei care isi vad limitele si nu au curaj sa le impinga mai departe...sa le depaseasca. Exista si categoria de mijloc...a celor idealisti.. revoltati de prima categorie si aparatori ai celei de-a doua. Dar imi dau seama ca oamenii nu se pot schimba decat ...

De cateva saptamani traiesc intr-un univers paralel... nici in trecutul apropiat care imi oferea totul, nici in prezentul dureros si gol... Daca as face o analogie cu tehnicile de yoga... as spune ca am reusit sa ating nirvana.. :( dar nirvana este punctul in care te detasezi placut.. de tine.. te inunda spiritualitatea.. atingi maximul tau ca individ energetic. Oare cum poate fi numit punctul in care te detasezi de tine... te privesti din exterior...nimic nu te atinge...nu stii ce traiesti.. sau unde, nu te inunda nimic, pentru ca nu mai crezi in nimic.. si atingi minimul admis.. inainte de moartea clinica ca nivel de energie? Ma uit absenta in jur... traiesc o viata care nu mai e a mea.. nimic nu-mi apartine si nu mai apartin nimanui ...nu stiu unde si daca imi mai este locul pe undeva... Am o senzatie ciudata chiar.. ma uit in stanga.. si vad trecutul ca si cum s-ar desfasura azi.. ma uit in dreapta si vad prezentul ..iar eu la mijloc... intre 2 filme numite viata..in rolul princi...

Dupa multe articole siropoase.. ar trebui sa mai revin si la subiecte serioase. Daca dragostea tot este in vacanta, sa ne intoarcem la munca... O buna parte din prieteniile frumoase pe care le-am observat la parintii mei.. s-au creat la locul de munca. Chiar daca nu au timp, sau nivelele sociale sunt diferite.. chiar daca nu se intalnesc la petreceri.. sau nu pleaca in concedii impreuna.. nu ezita sa se sune de zile de nastere.. de sarbatori.. sa-si ureze macar acel simplu si decent "La multi ani". Isi amintesc cu drag de zilele cand faceaua cafeaua cu randul dimineata, sau care ajungea primul, imparteau bucurii si necazuri la adapostul celor 4 pereti pe care ii imparteau in fiecare zi. Asa imi imaginam si eu mereu locul de munca.. o a doua familie.. un loc unde te duci cu drag.. unde noi, cei care am ajuns sa fim colegi, suntem un colectiv unit in fata celorlalti. Un loc unde.. pe langa atributiile de zi cu zi.. imparti retete, schimbi experiente.. primesti/dai sfaturi.. il ...

Nici nu stiu de la ce definitie sa plec... de la DEX ( A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva.).. de la modul in care priveste biserica razbunarea (Crezi că te răzbuni asupra aproapelui dar te chinuieşti pe tine însuţi. Te dai în braţele pornirii ca unui călău lăuntric care te împresură din toate părţile; şi-ţi sfâşii liniştea. Ce poate fi mai nefericit decât un om mereu stăpânit de mânie?) Hmmmm... ambele variante definesc acelasi cuvant.. dar intr-un mod atat de diferit! Poate.. in acest articol voi cita mai mult.. si voi presara printre citate si gandurile mele.. "Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te... daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!" Si..din punctul meu de vedere, este cea mai buna cugetare intalnita. Cum poti cauta fericirea, orbit fiind de razbunarea trecutului? Cum poti pretinde recuperarea timpului pierdut, pierzandu-l in continuare cu un lucru ce nu-ti poat...

Cine iti da viata? Cine poate decide cand se termina? De ce subiectul acesta? M-a impresionat tare mult vestea diminetii: moartea Madalinei Manole. M-am intrebat ce poate rani un om atat de tare incat la 43 de ani, sa decizi sa lasi un copil fara mama.. sa nu-si aminteasca decat din poze de cea care l-a adus pe lume. Nu incerc sa judec.. ci doar sa inteleg. Atat de tare sa marcheze o imagine? Si ce inseamna imagine? Dimensiunile 90-60-90? Un chip fara riduri? OK. Si cand le pierzi cu ce mai ramai? Cu tristetea, cu neputinta.. cu prejudecatile tale.. sau ale celor ce au stiut un chip ce isi urmeaza legea firii si imbatraneste usor? Astepti perfectiunea la nesfarsit... sau iti cauti niste ancore mai stabile si mai sanatoase in viata reala? Frumusetea vine din interior; puterea tot de acolo. Si incepe atunci cand nu depinzi de parerea celorlalti, cand iti cauti stabilitatea si increderea din tine.. din propriile limite, cand inveti sa accepti trecerea timpului, dar sa-ti pastrezi sufletul...

Sunt convinsa ca economisti au iesit pe banda rulanta...din pacate, foarte multi fara locuri de munca. De ce? Pentru ca acolo sus unde se fac legi, bugete si mai tot ce tine de economia noastra ca tara, sunt unii care nu au trecut vreodata prin scoli cu profil economic. Nu ma dau mare economist.. incerc doar sa inteleg un sistem care a devenit nefunctional. Sa fie incapatanarea celor "alesi" (ma intreb cine i-a ales... poate cei ce acum au ajuns pe strazi pentru a-si apara drepturile..?) de a schimba sistemul la fiecare 4-5 ani? Am ajuns in ultimul hal... si totusi intrebarea mea pleaca din '90 incoace. Cum de o tara fara datorii externe a ajuns sa apeleze la FMI? Pentru ce aveam nevoie de bani de afara cand aveam o economie functionala, o balanta de plati externa pe plus? Si.. pentru ce s-a acceptat ca acei bani sa fie dusi in inchiderea fabricilor, a minelor? Cand toate acele salarii compensatorii (sincer.. numite praf in ochi..chiar daca sumele au fost frumusele..) put...