Ce ti-e scris..
Azi.. nu eram sigura daca sa scriu sau nu. Dar mi-am amintit ca cineva m-a cautat... mi-a luminat o dimineata cu un mesaj indurerat, dar frumos si elegant compus..si a cautat in mine un sprijin. Pentru ea.. si pentru cei asemeni ei care cauta un umar pe care sa-l simta aproape.. sau trecut prin aceleasi greutati, voi incerca sa scriu mai des. M-ar ajuta enorm niste idei.. de dezbatut si le astept cu mare placere.
Astazi.. ma gandeam pana unde faci compromisuri intr-o relatie. Pot sa inteleg teama si disperarea de a nu-l pierde pe cel de langa tine. E destul de ciudat, mai ales cand cei 2 provin din medii diferite.. au experiente diferite de viata, conceptii diferite. Oare asta te impinge sa faci compromisuri pe care nu esti pregatit sa le faci? Care e rezultatul in final? Frustrari..si fuga? Poate..doar pentru recuperare.. dar rezultatul este categoric dramatic.
Ma gandeam intr-un moment...atunci cand imi era mai greu.. ca nu va fi nimic mai mult sau mai putin din ceea ce e scris sa fie. Poate detasarea mi-a dat curaj sa merg mai departe, sa-mi infrunt altfel temerile.. pentru ca din interior devii dependent de celalalt.. si orice miscare gresita te poate tranti de foarte sus.
Poate am avut momentele mele cand nu am fost pregatita pentru o etapa.. pentru o schimbare, pentru raspunsuri., dar stiu cu siguranta ca am avut si momente cand am pus presiune, si poate EL nu era pregatit sa imi faca fata.
Nu am pretentia ca discutiile sunt lejere.. ca totul curge de la sine, ca ceea ce spui nu il raneste in prima faza pe celalalt, dar evitarea lor provoaca haos. Peste cine treci? Peste tine? Peste celalalt?
Da, o relatie presupune doi! DOI care vor sa fie in ea.. si sa infrunte tot impreuna. Asta inseamna si acceptarea ezitarilor partenerului.. acceptarea timpului necesar pentru a fi pregatit pentru fiecare etapa.
La fel ca in relatia preot- confident, nu pot si nu vreau sa dezvalui parti din discutii, pentru ca este in joc intimitatea fiecaruia. Am doar o problema.. poti trece peste familie, peste conceptiile lor si peste religie, pentru a face pe plac unui om pe care il vrei in viata ta, dar nu esti sigur de reciprocitate?
Eu cred ca fiecare individ trebuie sa se cunoasca foarte bine, sa isi cunoasca limitele, sa le poata explica si partenerului, sa faca compromisuri atunci cand este posibil, dar fara a calca in picioare propria personalitate.
In momentul in care subconstientul iti va spune ca ai trecut prea mult peste tine..si vei realiza ca personalitatea ta a fost modelata..sau este in mainile celuilalt.. te vei inchide si te vei ura ca individ. Si.. in final ce ramane?
Ce poate iubi cel de alaturi cand tu nu mai stii cine esti? Ce poate iubi.. cand tu te urasti mai tare decat te poate ura cel mai inversunat dusman? Cum sa atragi iubire..daca te privesti in oglinda si iti vezi pe chip doar regretele?
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Mi-e bine! Ne este bine impreuna...sunt fericita ca am scapat de tortura distantei..a dorului... plutesc de fericire in fiecare zi.. Si.. DA, la fel cum va spun voua.. invatam si noi.. sa comunicam.. sa facem compromisuri. A spus cineva ca viata e usoara? Si mai ales viata in doi? :) Dar noua ni s-au dus muntii pe care ii caram in spate.. Ma simt usoara... sunt fericita..
Ceea ce am incercat sa prezint astazi, am vazut in jurul meu... ma macina de cateva zile.. de cand mi-a fost prezentata o situatie.. si am fost cumva nevoita sa raspund la o intrebare care mi s-a parut de-a dreptul dificila. Am incercat sa ma pun in situatie celeilalte persoane.. sa-mi dau seama ce inseamna de fapt...
E greu...
Nu renuntati niciodata la voi, in speranta ca celalalt va va iubi mai mult! In final va veti ura...si tot acolo va ajunge si partenerul! Oricat de greu ar fi.. si oricat de teama v-ar fi de rezultatul final.. de faptul ca va fugi.. de prima reactie.. comunicati! Nimic, dar....NIMIC nu este mai rau decat lipsa de comunicare.
Si... in final....nu va fi nimic mai mult sau mai putin decat va este scris sa fie!
Astazi.. ma gandeam pana unde faci compromisuri intr-o relatie. Pot sa inteleg teama si disperarea de a nu-l pierde pe cel de langa tine. E destul de ciudat, mai ales cand cei 2 provin din medii diferite.. au experiente diferite de viata, conceptii diferite. Oare asta te impinge sa faci compromisuri pe care nu esti pregatit sa le faci? Care e rezultatul in final? Frustrari..si fuga? Poate..doar pentru recuperare.. dar rezultatul este categoric dramatic.
Ma gandeam intr-un moment...atunci cand imi era mai greu.. ca nu va fi nimic mai mult sau mai putin din ceea ce e scris sa fie. Poate detasarea mi-a dat curaj sa merg mai departe, sa-mi infrunt altfel temerile.. pentru ca din interior devii dependent de celalalt.. si orice miscare gresita te poate tranti de foarte sus.
Poate am avut momentele mele cand nu am fost pregatita pentru o etapa.. pentru o schimbare, pentru raspunsuri., dar stiu cu siguranta ca am avut si momente cand am pus presiune, si poate EL nu era pregatit sa imi faca fata.
Nu am pretentia ca discutiile sunt lejere.. ca totul curge de la sine, ca ceea ce spui nu il raneste in prima faza pe celalalt, dar evitarea lor provoaca haos. Peste cine treci? Peste tine? Peste celalalt?
Da, o relatie presupune doi! DOI care vor sa fie in ea.. si sa infrunte tot impreuna. Asta inseamna si acceptarea ezitarilor partenerului.. acceptarea timpului necesar pentru a fi pregatit pentru fiecare etapa.
La fel ca in relatia preot- confident, nu pot si nu vreau sa dezvalui parti din discutii, pentru ca este in joc intimitatea fiecaruia. Am doar o problema.. poti trece peste familie, peste conceptiile lor si peste religie, pentru a face pe plac unui om pe care il vrei in viata ta, dar nu esti sigur de reciprocitate?
Eu cred ca fiecare individ trebuie sa se cunoasca foarte bine, sa isi cunoasca limitele, sa le poata explica si partenerului, sa faca compromisuri atunci cand este posibil, dar fara a calca in picioare propria personalitate.
In momentul in care subconstientul iti va spune ca ai trecut prea mult peste tine..si vei realiza ca personalitatea ta a fost modelata..sau este in mainile celuilalt.. te vei inchide si te vei ura ca individ. Si.. in final ce ramane?
Ce poate iubi cel de alaturi cand tu nu mai stii cine esti? Ce poate iubi.. cand tu te urasti mai tare decat te poate ura cel mai inversunat dusman? Cum sa atragi iubire..daca te privesti in oglinda si iti vezi pe chip doar regretele?
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Mi-e bine! Ne este bine impreuna...sunt fericita ca am scapat de tortura distantei..a dorului... plutesc de fericire in fiecare zi.. Si.. DA, la fel cum va spun voua.. invatam si noi.. sa comunicam.. sa facem compromisuri. A spus cineva ca viata e usoara? Si mai ales viata in doi? :) Dar noua ni s-au dus muntii pe care ii caram in spate.. Ma simt usoara... sunt fericita..
Ceea ce am incercat sa prezint astazi, am vazut in jurul meu... ma macina de cateva zile.. de cand mi-a fost prezentata o situatie.. si am fost cumva nevoita sa raspund la o intrebare care mi s-a parut de-a dreptul dificila. Am incercat sa ma pun in situatie celeilalte persoane.. sa-mi dau seama ce inseamna de fapt...
E greu...
Nu renuntati niciodata la voi, in speranta ca celalalt va va iubi mai mult! In final va veti ura...si tot acolo va ajunge si partenerul! Oricat de greu ar fi.. si oricat de teama v-ar fi de rezultatul final.. de faptul ca va fugi.. de prima reactie.. comunicati! Nimic, dar....NIMIC nu este mai rau decat lipsa de comunicare.
Si... in final....nu va fi nimic mai mult sau mai putin decat va este scris sa fie!
Comentarii
Trimiteți un comentariu