Calea fericirii
Oricine trece prin focurile iadului, il traieste la maxim si inevitabil se intreaba "de ce eu?".
Vorbeam ieri cu nasa mea despre invataturile parintelui Arsenie Boca si imi spunea ca daca treci peste incercarile ce ti-au fost trimise, cu capul sus si cu speranta ca Dumnezeu iti pregateste ceva mult mai bun, vei primi bine, cel putin in compensarea durerii suferite.
Viata mea a fost departe de a fi usoara, dar intotdeauna am crezut ca am venit pe pamant cu un scop mai inalt, ca TREBUIE sa las ceva in urma mea. Poate uneori am simtit ca ma doboara greutatile, ca e mai mult decat pot duce. De fiecare data insa, mi-am amintit ca "Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce" si "Ce nu te omoara, te intareste". Poate mai presus de asta, n-am uitat niciodata ceea ce de mica am simtit: am venit pe pamant sa las o amprenta de durata.
Nu poti schimba lumea, ci lumea te va schimba. E adevarat, nu poti schimba toata lumea si la fel de adevarat e ca lumea te va schimba. Dar e foarte important sa nu uiti niciodata de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi. E foarte important sa nu te pierzi pe tine pe drum, sub presiunea lumii intregi.
Lumea ma judeca fara sa ma cunoasca. Ma intreb uneori cum poti sa te prefaci ca stii ceva despre un om, cand nu ai purtat cel putin o discutie decenta cu el, cand nu ai mancat o paine macar cu acel om, cand nu e nici macar un om care sa-ti poata vorbi despre el in cunostinta de cauza? Uneori e amuzant cate pot scorni oamenii despre tine, alteori e obositor, uneori te resemnezi si ii lasi sa bata campii, alteori te revolti.
Am trecut prin toate si multe altele, dar aseara am avut in sfarsit cel mai frumos si deplin sentiment de implinire. Am parintii sanatosi, copiii alaturi, putini prieteni, dar buni si aproape, nasii fericiti si atat de aproape de noi si nu in ultimul rand, un sot care ma iubeste. Sunt fericita ca am loc in inima mea pentru toti! Sunt multumita ca ii am aproape si ca ii pot iubi pe fiecare in parte. E un sentiment fantastic sa iti simti inima plina de iubire si multumire si implinire.
Vorbeam tot ieri despre persoanele care isi traiesc viata urand alte persoane, despre oamenii meschini si egoisti, care nu au loc in inima lor decat pentru ei si sincer, mi-e mila de ei. Nu vor afla niciodata in viata asta ce inseamna cu adevarat o viata plina si bogata.. si cu atat mai putin fericirea si implinirea. In superficialitatea cu care privesc si traiesc viata, sunt putine sentimentele pe care le poti trai.
Pentru ca suntem in saptamana Luminata, pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos s-a rastignit si a inviat pentru iertarea pacatelor noastre, oare nu ar fi timpul sa puneti oamenii pe primul plan? Sa iubiti mai mult omenirea si omenia, sa intindeti o mana cuiva care are nevoie, sa invatati pe altii la randul vostru sa iubeasca si sa fie fericiti?
Hristos a inviat!
Vorbeam ieri cu nasa mea despre invataturile parintelui Arsenie Boca si imi spunea ca daca treci peste incercarile ce ti-au fost trimise, cu capul sus si cu speranta ca Dumnezeu iti pregateste ceva mult mai bun, vei primi bine, cel putin in compensarea durerii suferite.
Viata mea a fost departe de a fi usoara, dar intotdeauna am crezut ca am venit pe pamant cu un scop mai inalt, ca TREBUIE sa las ceva in urma mea. Poate uneori am simtit ca ma doboara greutatile, ca e mai mult decat pot duce. De fiecare data insa, mi-am amintit ca "Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce" si "Ce nu te omoara, te intareste". Poate mai presus de asta, n-am uitat niciodata ceea ce de mica am simtit: am venit pe pamant sa las o amprenta de durata.
Nu poti schimba lumea, ci lumea te va schimba. E adevarat, nu poti schimba toata lumea si la fel de adevarat e ca lumea te va schimba. Dar e foarte important sa nu uiti niciodata de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi. E foarte important sa nu te pierzi pe tine pe drum, sub presiunea lumii intregi.
Lumea ma judeca fara sa ma cunoasca. Ma intreb uneori cum poti sa te prefaci ca stii ceva despre un om, cand nu ai purtat cel putin o discutie decenta cu el, cand nu ai mancat o paine macar cu acel om, cand nu e nici macar un om care sa-ti poata vorbi despre el in cunostinta de cauza? Uneori e amuzant cate pot scorni oamenii despre tine, alteori e obositor, uneori te resemnezi si ii lasi sa bata campii, alteori te revolti.
Am trecut prin toate si multe altele, dar aseara am avut in sfarsit cel mai frumos si deplin sentiment de implinire. Am parintii sanatosi, copiii alaturi, putini prieteni, dar buni si aproape, nasii fericiti si atat de aproape de noi si nu in ultimul rand, un sot care ma iubeste. Sunt fericita ca am loc in inima mea pentru toti! Sunt multumita ca ii am aproape si ca ii pot iubi pe fiecare in parte. E un sentiment fantastic sa iti simti inima plina de iubire si multumire si implinire.
Vorbeam tot ieri despre persoanele care isi traiesc viata urand alte persoane, despre oamenii meschini si egoisti, care nu au loc in inima lor decat pentru ei si sincer, mi-e mila de ei. Nu vor afla niciodata in viata asta ce inseamna cu adevarat o viata plina si bogata.. si cu atat mai putin fericirea si implinirea. In superficialitatea cu care privesc si traiesc viata, sunt putine sentimentele pe care le poti trai.
Pentru ca suntem in saptamana Luminata, pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos s-a rastignit si a inviat pentru iertarea pacatelor noastre, oare nu ar fi timpul sa puneti oamenii pe primul plan? Sa iubiti mai mult omenirea si omenia, sa intindeti o mana cuiva care are nevoie, sa invatati pe altii la randul vostru sa iubeasca si sa fie fericiti?
Hristos a inviat!
Comentarii
Trimiteți un comentariu