Impreuna in 2...

Poate de secole sau poate mai intens in zilele noastre... o relatie este supusa influentelor exterioare.
Fie ca este vorba de diverse persoane "binevoitoare", fie ca este vorba de parinti exagerat de tematori sau grijulii fata de copiii lor parte a relatiei.. fiecare incearca sa-si lase putin amprenta, sa ajute... dar de multe ori sa strice bunul mers al relatiei.

De unde am pornit? De la o contra recenta cu cei grijulii.. numiti parinti, cand am avut ocazia sa spun "DOAR EL conteaza de acum incolo. EL si copiii." E ceva ce nu am simtit pana acum. E o nevoie acuta de a fi NOI si restul... cu o delimitare marcanta.

O relatie buna, dupa cum spuneam, presupune respect, incredere, comunicare, prietenie.. si multa iubire. Dar.. mai presupune ceva extrem de important: implicare, daruire si aparare.

Ma uit in ultima vreme, la cei din jur ce nu cred in relatia noastra.. si ma uit la mine ca nu ma intereseaza ce cred. Nu consider ca sunt nesimtita, apreciez un sfat, daca il consider bun, o parere daca se dovedeste a fi in folosul relatiei, dar cand intalnesc descurajari.. le ignor. De ce? Pentru ca.. stiu ce simtim.. mai bine ca oricine, pentru ca.. de noi 2 (si nimeni altcineva) depinde sa ne fie bine.



Pentru prima data in viata, imi dau seama ca apar cu toata convingerea si toate fortele iubirea pe care am ales-o, sau mai bine spus.. m-a ales. Am invatat compromisul, dar.. doar in relatie. In ce priveste restul (parinti, prieteni, cunostinte) nu accept nimic care sa contravina dorintelor, planurilor noastre, nimic care sa pericliteze relatia.

Nu stiu daca noi intram in categoria cuplurilor normale.. datorita distantei.. situatiei.. sunt tentata sa pun relatia noastra mai sus de notiunea simpla de "normal". Chiar daca nu in aceeasi masura, am luptat pentru noi, pentru a nu ne pierde, mai mult decat orice cuplu "normal" si inca nu am ajuns sa pornim pe acel drum in 2.

Cred ca stim prea bine influenta noptilor nedormite.. dezbatand diverse subiecte, netezind asperitati, impartasind dorul, iubirea.. Stim prea bine ce inseamna sa pleci cu sufletul gol, inapoi spre casa, departe de cel iubit.. Stim foarte bine ce inseamna frustrare, furie si dorul care taie pana la oase.. Stim cat de greu ne este sa ne certam si sa ne impacam pe mess.. sau la telefon... dar ne seaca sufletele acele zile in care tinem suparare.

Suntem caliti, am trecut prin toate fazele, le-am trait pe fiecare in parte la intensitate maxima.. si, mai bune sau mai rele, nu pot spune ca au lasat intacte sentimentele.. au adus un plus dragostei ce ne-o purtam si ne-au sudat mai mult. Toate greutatile intampinate pana aici, ne-au apropiat mai mult, pentru ca teama de a ne pierde a fost mai presus de orice.

Ne-am schimbat in timp.. usor, din interior, pentru ca acea schimbare care dureaza si vine fara viitoare frustrari.. incepe din interior. Ne.. armonizam caracterele pentru a ne regasi pe aceeasi frecventa, pentru a ne fi bine impreuna... si a gasi linistea pe care o cautam.

Fiecare isi doreste ca celuilalt sa-i fie bine ..si fiecare face totul pentru acest scop (este important ca cei 2 sa functioneze pe acelasi principiu). Desi departe.. reusim sa mentinem acest "principiu", dar partea cea mai buna.. este ca vine din interior.. asta simtim. Acesta a fost motivul pentru care acum cateva articole am tradus faptul ca oricare din noi ar face totul ca sa-i fie bine celuilalt prin "ne iubim mai mult decat iubim viata".



Deci, in final.. ce ramane? Ce conteaza? Cine decide? Sa aiba oare loc aceste intrebari?
Daca poti permite cuiva sa-ti influenteze ceea ce simti.. sa-ti spuna cum sa gandesti.. sa-ti semene indoiala in suflet, esti intr-o relatie gresita! Si nu doar din cauza lipsei de incredere... ci pentru ca nu lupti!

Orice lucru facut in 2 apropie.. de la discutarea problemelor, la planuri, vise, plimbare, mancare, cearta.. impacare. Cu cine altcineva le poti face mai bine, decat cu omul pe care il iubesti? Sunt subiectiva? Se poate! Dar EU si EL stim cel mai bine ce simtim!



Eu lupt! EL va fi familia mea, iar IMPREUNA vom face totul pentru copii, si ce putem pentru ceilalti. Impreuna a fost cuvantul care ne-a adus pana aici, impreuna ne-am gasit forta de a depasi momentele grele, impreuna ne-am sustinut cel mai bine atunci cand am simtit ca picam.

Concluzia... Iubesti? LUPTA! Si mai ales.. pune pe primul plan viitorul; nu va fi niciodata cu vecinii, colegii, prietenii.. sau parintii, ei vor fi doar parte din viata ta.. in final o relatie ca viitor presupune doar 2!