educatia

De ce educatia? Si aici sunt multe lucruri care ma intriga.
Sistemul de invatamant este departe de a mai fi ce a fost candva. Pe vremea cand eram copil, invatatoarea era a doua mama, avea grija sa ne invete tot ce stia, te alina cand in viteza iti loveai genunchii, media conflictele... era acolo pentru toti la un loc si pentru fiecare in parte. Avea rabdare sa-ti ia mana sa te ajute sa scrii prima litera, chiar daca erau 40 in clasa, avea darul de a face acest lucru cu rabdare pentru fiecare. Apoi, in 5-8, profesorii stiau sa fie rabdatori, dar duri cand era nevoie, sa ne faca trecerea de la 1 invatatoare la 10 profesori cat mai blanda, dar fara sa piarda din vedere materia. Imi amintesc profesoara de biologie/botanica/anatomie.. cata rabdare avea sa ne explice tot, sa ne arate toate minunatiile din cabinet, dar si ce palma grea avea cand uitam ce inseamna respectul. Din clasa a 9-a ... totul s-a schimbat. Democratia.. dorinta noastra de independenta, riposta in fata impunerilor, distractia, prieteniile... (ca doar e liceu - si acolo am spus ca se leaga cele mai frumoase prietenii) razvratirea adolescentina.. si profesorii de cealalta parte... antrenati parca sa reziste de cealalta parte a cazematelor... si pregatiti sa intruiasca trupele irakiene de kamikaze cu varste intre 14-19 ani, de data asta doar cu continutul unor carti, in functie de specializarile alese de cei din linia 1.
De-atunci insa m-a deranjat ceva.. si pe masura ce timpul trece.. ma uit ca nu s-a schimbat nimic, poate doar perspectiva mea. Atunci eram furioasa in calitate de elev, cand la sfarsit de an auzeam celebrele cuvinte "facem greva si inghetam anul". Cu ce era vina mea.. si a inca sute de mii de elevi ca acelea sunt salariile primite? Pe noi, elevii.. ne-au intrebat oare ce salarii au parintii nostri? Cam ce eforturi trebuie sa faca pentru educatia noastra, mai ales cand acest lucru presupunea si ore suplimentare acasa.. numite meditatii.. si care evident, costau. De ce eu, in calitate de elev, trebuia sa repet o clasa pe care o terminasem, sa pierd un an din viata, sa simt cumva ca am esuat..
Acum, adult fiind, avand la randul meu un copil, chiar daca nu este inca la scoala, imi dau seama ca e mai mult decat atat. Se creaza o mare discrepanta intre sistemul public si cel privat. In timp ce noi, cei din sistemul privat, muncim ore intregi, cotizam la stat in "n" forme... ca sa tinem si sistemul public in spate, fara sa ne permitem greve, mofturi si altele.. ca ..asta este! suntem in criza.. si daca nu-ti convine...mai asteapta 100 la poarta, cei din sistemul public fac greve si impresii pe banii nostrii.. si nervii copiilor nostrii. Unde e echitatea?
De ce nu mai regasesti caldura de alta data in scoli? Sa trec si la elevi? Care de la varste fragede sunt din ce in ce mai impertinenti? Care.. in era calculatoarelor, n-au gasit pe Google si cuvantul RESPECT tradus? SAu profesorii nu mai stiu sa-l impuna? Candva scoala in sine era o institutie respectata.. acum, am senzatia ca a ramas scoala pentru unii, iar restul o confunda cu un bar, bordel.. loc de drogat... discoteca.. bar de noapte..
Si imi pun totusi intrebarea... oare profesorii nu mai stiu sa impuna respect? Sau prin atitudinea indiferenta fata de copii, din cauza nemultumirilor legate de salarii, nu mai sunt in stare sa respecte, pentru a fi respectati la randul lor?
Mi-e dor de scolile de alta data. Aveau ceva.. inocent, cald.. plecai la scoala intr-o alta familie..
Oare va mai fi vreodata ce a fost candva?
Ca o completare.. cineva drag, mi-a sugerat sa mai adaug ceva important.. si.. are dreptate!
Cum ramane cu educatia primita acasa? Cu timpul insuficient al parintilor de a se ocupa de copiii lor atunci cand sunt mici? Cei 7 ani de acasa... cum se mai spune inca, dar a ramas doar o vorba. Vad tot mai multi copii abandonati in fata calculatorului, "ca poate invata de acum sa fie mari informaticieni" desi este o scuza ce ascunde faptul ca ei cresc mai mult singuri. Ce pot invata din niste jocuri de calculator? Dar de la televizor? Ca orice parinte.. si, mai mult decat atat.. parinte singur si cu 2 joburi, imi fac in permanenta probleme ca nu pot acorda suficient timp copilului meu. Da, ocazional are voie la calculator, dar atunci are sigur un CD din seria Disney Magic English. NU stiu daca pot acuza pe cineva si pe cine. Nu mai avem suficient timp pentru educatia lor.. si aici as acuza societatea, pentru ritmul impus, pentru conditiile impuse, pentru faptul ca daca vrei sa ii acorzi un trai decent copilului esti fortat sa renunti practic la timpul pe care il petreci cu el. Care este varianta corecta? Sa nu-i oferi nimic altceva decat educatie? Sau...? Care 7 ani de acasa? La 2-3 ani intra la gradinita... atunci incep sa inteleaga multe.. si deja petrec timpul departe de casa. Eu, recunosc ca sunt un caz norocos, pentru ca am parintii mei aproape.. si mama mea sta cu copilul.. si ii mai citeste.. Dar cei care nu au un sprijin aproape?
Chiar mi-as dori sa primesc mai multe comentarii, sau sa facem o dezbatere pe aceasta tema. Sunt foarte multe de spus.. si nu exista solutii universale.. Ma intreb chiar care sunt solutiile..