Unde este Dumnezeu?
Am auzit tot felul de conceptii..de perceptii cu privire la ce vrea Dumnezeu de la noi, la incercarile pe care ni le trimite.. la faptul ca EL se afla doar in biserica. Sunt convinsa ca voi starni controverse cu acest subiect si probabil imi asum un subiect delicat si greu de dezbatut. As vrea sa-i surprind varianta interioara. Vreau sa gasesc raspunsuri la intrebari.. sa inteleg cum functioneaza credinta, pana unde poate ajunge.
"Trebuie sa-ti porti crucea".. Hmm..Eu Il percep pe Dumnezeu ca pe fiinta suprema iubitoare de oameni, Tatal ce ne inconjoara cu toata dragostea Lui, ne iarta greselile.. ne dojeneste cand gresim. Ne-a lasat totusi pe lume cu liberul arbitru, ne-a dat puterea de a distinge binele de rau.. de a gresi, dar si a indrepta. Mariei Magdalena i-a dat a doua sansa sa-si indrepte viata si sa traiasca in iubire si asta atunci cand trebuia sa fie omorata cu pietre. Sa-ti porti crucea..insemna sa o lase sa fie omorata, nu? Poate percep lucrurile gresit, dar cred ca atunci cand mergem pe un drum gresit, ne da noi sanse, pana deschidem ochii si prindem una pentru a ne redresa. Ne-a dat puterea de a crea, de a inventa, de a NE reinventa cu fiecare noua zi.
Ma mai macina ceva. Am fost casatorita ..am divortat. Cununia religioasa.. ce insemnatate a avut? Imi rasuna in cap niste cuvinte "ce Dumnezeu a legat, omul sa nu desfaca". Am un termen de comparatie. Va spun sincer ca in ziua cununiei nu am simtit nimic.. nici o emotie.. nici o legatura, nimic din ce mi s-ar fi parut normal sa simt si nimic din ceea ce am simtit in ultimii 2 ani, dar in special in prima zi.
Fac ce fac si revin asupra zilei de 1 mai.. cand noi doi ne-am cunoscut. Am simtit linistea, am simtit binecuvantarea, am simtit ca legatura noastra e scrisa in cer si El este cu noi, langa noi ..si ne protejeaza. Am simtit sensul cuvintelor de la cununie.. intr-un moment cu totul departe de o cununie. Ma topesc doar intrebandu-ma cat de intens se va resimti legatura Lui cand noi vom fi mana de mana in biserica sub ocrotirea Lui, cu sufletele in palma, asteptand doar legatura "oficiala" declarata in fata celor prezenti. Dumnezeu leaga atunci cand considera, iar pe noi ne-a legat din prima zi.
Dumnezeu e caldura, e iubire, e iertare.. e mangaierea care te ajuta sa te indrepti. Dumnezeu nu este doar in biserica si vorbeste prin vocile preotilor. E in noi in fiecare secunda din viata noastra.
Sunt botezata.. cred in Dumnezeu..cred in biserica, dar mai cred ca El este oriunde. Cand predica sau vorbea oamenilor, El nu se ducea in biserica, era printre ei.. in randurile lor, aproape de sufletele lor. Cred cu tarie ca Dumnezeu este oriunde, in peisajele pictate atent, in zambetul copiilor, in ciripitul pasarilor. Cred ca este suficient sa-I vorbesti din suflet ca El sa te asculte. Cred ca atunci cand dorintele sunt sincere, e langa noi si ne ajuta sa le indeplinim.
Credeti in El..si fiti pregatiti sa primiti minunile in viata voastra!
"Trebuie sa-ti porti crucea".. Hmm..Eu Il percep pe Dumnezeu ca pe fiinta suprema iubitoare de oameni, Tatal ce ne inconjoara cu toata dragostea Lui, ne iarta greselile.. ne dojeneste cand gresim. Ne-a lasat totusi pe lume cu liberul arbitru, ne-a dat puterea de a distinge binele de rau.. de a gresi, dar si a indrepta. Mariei Magdalena i-a dat a doua sansa sa-si indrepte viata si sa traiasca in iubire si asta atunci cand trebuia sa fie omorata cu pietre. Sa-ti porti crucea..insemna sa o lase sa fie omorata, nu? Poate percep lucrurile gresit, dar cred ca atunci cand mergem pe un drum gresit, ne da noi sanse, pana deschidem ochii si prindem una pentru a ne redresa. Ne-a dat puterea de a crea, de a inventa, de a NE reinventa cu fiecare noua zi.
Ma mai macina ceva. Am fost casatorita ..am divortat. Cununia religioasa.. ce insemnatate a avut? Imi rasuna in cap niste cuvinte "ce Dumnezeu a legat, omul sa nu desfaca". Am un termen de comparatie. Va spun sincer ca in ziua cununiei nu am simtit nimic.. nici o emotie.. nici o legatura, nimic din ce mi s-ar fi parut normal sa simt si nimic din ceea ce am simtit in ultimii 2 ani, dar in special in prima zi.
Fac ce fac si revin asupra zilei de 1 mai.. cand noi doi ne-am cunoscut. Am simtit linistea, am simtit binecuvantarea, am simtit ca legatura noastra e scrisa in cer si El este cu noi, langa noi ..si ne protejeaza. Am simtit sensul cuvintelor de la cununie.. intr-un moment cu totul departe de o cununie. Ma topesc doar intrebandu-ma cat de intens se va resimti legatura Lui cand noi vom fi mana de mana in biserica sub ocrotirea Lui, cu sufletele in palma, asteptand doar legatura "oficiala" declarata in fata celor prezenti. Dumnezeu leaga atunci cand considera, iar pe noi ne-a legat din prima zi.
Dumnezeu e caldura, e iubire, e iertare.. e mangaierea care te ajuta sa te indrepti. Dumnezeu nu este doar in biserica si vorbeste prin vocile preotilor. E in noi in fiecare secunda din viata noastra.
Sunt botezata.. cred in Dumnezeu..cred in biserica, dar mai cred ca El este oriunde. Cand predica sau vorbea oamenilor, El nu se ducea in biserica, era printre ei.. in randurile lor, aproape de sufletele lor. Cred cu tarie ca Dumnezeu este oriunde, in peisajele pictate atent, in zambetul copiilor, in ciripitul pasarilor. Cred ca este suficient sa-I vorbesti din suflet ca El sa te asculte. Cred ca atunci cand dorintele sunt sincere, e langa noi si ne ajuta sa le indeplinim.
Credeti in El..si fiti pregatiti sa primiti minunile in viata voastra!
Comentarii
Trimiteți un comentariu