Just a story

Astazi intram in postul Craciunului...Un bun prilej sa-mi plimb gandurile si imaginatia spre sarbatorile acestui an... sa deschidem impreuna drumul spre primirea Nasterii Domnului.. si spre niste sarbatori de poveste mai presus de orice criza. Inainte de revolutie.. Mos Gerila.. era singurul permis.. pentru ca nu implica dogma crestineasca, dar chiar si asa.. alaturi de mosul mai mic.. Mos Nicolae, erau tare doriti, asteptati.. poate singura lumina sau pata de culoare intr-o lume devenita cenusie. Acum.. simt ca.. si-a pierdut din valoare... din magie. A devenit un mod de crestere a vanzarilor... Tot soiul de jucarii, fluturasi, stelute.. globulete.. dar .. e atat de plina piata.. incat pierdut in iluzia comerciala.. uiti ce inseamna de fapt Craciunul.. acea intoarcere catre sine.. catre familie.. catre magie.. curatenia sufleteasca (in primul rand) de primire a Nasterii Domnului... de sfarsit de an.. Imi doresc sa ne intoarcem la valori.. sa nu uitam sa transmitem copiilor emotia pe c...

"Cand nu mai esti copil, ai murit de mult" Constantin Brancusi Copilaria... Ce frumos anotimp al vietii... Atat de multa inocenta, puritate... Mi-e dor de copilarie, dar o pastrez mereu in suflet, indiferent de varsta din buletin... Ce pacat ca nu ne putem aminti prima privire.. primul zambet, primul gangurit, primii pasi.. toate acele prime dati pentru orice.. decat prin ochii parintilor care ne-au vegheat pasii.. Anotimp al increderii neconditionate, al iubirii depline.. al zambetelor.. al absentei sentimentului de ura, al dorintei constante de a invata ceva nou.. de a descoperi din ce este alcatuit tot ce ne inconjoara... al "de ce-urilor" permanente ... Copilaria este perioada din viata care are mereu un loc special in sufletul nostru, de neinlocuit. E suficient sa alunecam pe panta amintirilor, si declansam o bogatie de senzatii, trairi.. mirosuri.. Cine nu isi aminteste febra asteptarii lui Mos Craciun, mirosul placintelor scoase din cuptorul bunicii, sau magi...

Poate de secole sau poate mai intens in zilele noastre... o relatie este supusa influentelor exterioare. Fie ca este vorba de diverse persoane "binevoitoare", fie ca este vorba de parinti exagerat de tematori sau grijulii fata de copiii lor parte a relatiei.. fiecare incearca sa-si lase putin amprenta, sa ajute... dar de multe ori sa strice bunul mers al relatiei. De unde am pornit? De la o contra recenta cu cei grijulii.. numiti parinti, cand am avut ocazia sa spun "DOAR EL conteaza de acum incolo. EL si copiii." E ceva ce nu am simtit pana acum. E o nevoie acuta de a fi NOI si restul... cu o delimitare marcanta. O relatie buna, dupa cum spuneam, presupune respect, incredere, comunicare, prietenie.. si multa iubire. Dar.. mai presupune ceva extrem de important: implicare, daruire si aparare. Ma uit in ultima vreme, la cei din jur ce nu cred in relatia noastra.. si ma uit la mine ca nu ma intereseaza ce cred. Nu consider ca sunt nesimtita, apreciez un sfat, daca il ...

Nu mai inteleg nimic! Si probabil nu se vrea a fi inteles. A luat-o toata lumea razna.. ? Nu mai avem probleme importante de rezolvat? Ni se induce starea de renuntare? Ce naiba se intampla? De cateva luni... trecem insistent de la previziuni de cutremure de peste 7 grade in Vrancea, la infirmari ale acestora... De la sfarsitul lumii in 2012, pe motiv ca au prezis mayasii nu stiu ce aliniere de planete care ne va spulbera ca planeta.. la 2013, cand.. daca am scapat de planetele de pe 21 decembrie... murim in exploziile solare. Ma intreb.. daca murim in 2012, ce naiba mai ramane sa moara din noi in 2013? Si totusi.. vom ajunge acolo.. daca scapam de al 3-lea razboi mondial.. prezis de Venga (clarvazatoare de prin vecinii nostrii) si celebrul Nostradamus ale caror preziceri s-ar fi terminat odata cu anul 2000 ... dar dureaza pana prin 5034. Ati inteles ceva? Nu? Nici o problema... nici eu! Eu stiu asa...: trebuia sa dam coltul la trecerea in mileniul 3.. cand.. venea apocalipsa... sfarsi...

Ceva m-a marcat si impresionat foarte tare, in acelasi timp, aseara .. si trebuie sa impartasesc cu voi. De mai bine de un an sunt jucator de Travian. Am intalnit fel de fel de oameni, unii meschini, altii duri, unii de echipa, altii pentru ei... am intalnit si oameni, in adevaratul sens al cuvantului, am legat prietenii.. si mi-am intalnit marea dragoste. Aseara, ca de finalul unui server incarcat pentru unii, linistit pentru mine, am primit un mesaj.. ce m-a facut sa plang, prin tristetea.. dar... si prin taria unei mame. "Nu toti stiti cine a fost Silviu Robert. Si mai putini l-ati cunoscut. Din pacate nici eu nu l-am cunoscut, desi am jucat un server intreg impreuna. L-am inceput si pe al doilea. Dar numai l-am inceput, pentru ca Dumnezeu s-a hotarat sa-l cheme la el. Numai dupa aceea am inceput sa-l cunosc, dar, din pacate numai din vorbele altora. Dar am inceput sa o cunosc pe mama lui, ALONE. Mama, care a dedicat acest server numai si numai lui. Acesta este motivul pentru c...

Asa cum spuneam in cele cateva randuri de la profil.. "mi-am dorit sa schimb lumea". Mi-am dorit (si imi doresc inca) foarte multe lucruri frumoase. Imi doresc sa transmit respect fata de sine, de cei din jur, fata de mediul inconjurator, atitudine in fata vietii.. a nedreptatilor, libertatea fiecaruia de a fi EL/EA insasi. Mi-am dorit sa transmit revolta impotriva a ceea ce suntem, impotriva sistemului.. Mi-am dorit sa intind o mana, pentru ca, impreuna cu mainile voastre sa devenim mai uniti in fata greutatilor. Mi-am dorit sa transmit iubirea... asa cum.. chiar si eu, inca o invat in ultimele 5 luni. Mi-am dorit sa putem impartasi bune si rele... necazurile, pentru ca mainile din jur sa ne sustina, fericirea, pentru a arata ca exista daca ne-o dorim in viata noastra... sa radem si sa plangem impreuna cei care suntem creatori sau cititori pe acest blog. Si... poate cel mai mult .. mi-am dorit sa transmit speranta, increderea in mai bine. Astazi...citind unul din blogurile c...

O clipa de nebunie.. o idee ce parea imposibila la prima vedere.. si iata-ne porniti la drum intr-un mini concediu bine meritat (primul impreuna). Un simplu "Hai la Cheia!" s-a transformat in ..cateva telefoane, o rezervare.. si a doua zi deja la drum spre un loc necunoscut ... ce s-a dovedit minunat. O pensiune la 20 de km de Brasov... un peisaj magnific.. zona de munte .. cu aer curat, mini cascade ce te incanta cu susurul lor.. poienite largi, pomi in toate culorile, apusuri de soare minunate... atat de cald te imbratiseaza natura cand ii duci dorul si iti ofera tot ce are mai bun si mai frumos.... Noi doi,...din nou fara umbrela, pentru ca si timpul a tinut cu noi.. si ne-a invaluit in soarele bland de inceput de toamna, intr-un alt timp.. intr-o magie de culori.. senzatii.. implinire.. iubire, intr-un decor rustic.. atat de simplu.. dar atat de familiar.. de .. acasa. Vom mai merge cu siguranta acolo, pentru ca este un loc unde ne-am regasit pe noi, linistea.. natura, ma...