Copilaria.. dulce sentiment

"Cand nu mai esti copil, ai murit de mult"
Constantin Brancusi

Copilaria... Ce frumos anotimp al vietii...

Atat de multa inocenta, puritate... Mi-e dor de copilarie, dar o pastrez mereu in suflet, indiferent de varsta din buletin...

Ce pacat ca nu ne putem aminti prima privire.. primul zambet, primul gangurit, primii pasi.. toate acele prime dati pentru orice.. decat prin ochii parintilor care ne-au vegheat pasii..




Anotimp al increderii neconditionate, al iubirii depline.. al zambetelor.. al absentei sentimentului de ura, al dorintei constante de a invata ceva nou.. de a descoperi din ce este alcatuit tot ce ne inconjoara... al "de ce-urilor" permanente ...

Copilaria este perioada din viata care are mereu un loc special in sufletul nostru, de neinlocuit. E suficient sa alunecam pe panta amintirilor, si declansam o bogatie de senzatii, trairi.. mirosuri..

Cine nu isi aminteste febra asteptarii lui Mos Craciun, mirosul placintelor scoase din cuptorul bunicii, sau magiunul ei nemaipomenit, cine nu devine nostalgic amintindu-si jocurile nesfarsite alaturi de prietenii de aceeasi varsta, zilele care treceau doar pentru a-ti satisface apetitul pentru pozne si ghidusii..




Cine nu isi aminteste emotiile clasei I, clopotelul care ne aduna la ore de pe terenul de joaca, prietenii “pe viata” pe care ni-i faceam atunci, si cu care ne certam a doua zi, ca sa ne impacam din nou in cea de-a treia? … si multe, multe altele.

Imi privesc copilul si .. uneori invidiez raspunsurile simple pe care le da la niste probleme pe care noi, adultii le consideram complicate. Ii admir viziunea simpla dar obiectiva, modul optimist.. increzator .. de a privi lucrurile.. dorintele..

Noi, am crescut.. ne-am maturizat la trup.. suntem parinti.. dar sufletul a ramas la fel de tanar. Ne uitam cu drag la cei mai mici, prinsi in valtoarea unui joc de parca de rezultatul lui ar depinde insasi viata, ne place sinceritatea si naivitatea de care dau dovada atunci cand discuta cu un “om mare”, si ne-am dori sa fim in locul lor macar pentru o zi.

E bine sa mai fii copil din cand in cand? Cu siguranta, DA! Reintoarcerea in copilarie e acea intoarcere la origini, locul de unde am pornit cu pasi firavi, la inceput, pe drumul sinuos al vietii. Ne incarcam bateriile intr-un mod pozitiv, zambetul devine sincer, ochii mai luminosi… iar sufletul ni se umple de voie buna.




Da, fiti din nou copii.. cat mai des posibil! Lumea lor este minunata, ca o poveste care incepe cu “a fost odata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti” si se termina cu “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Si lasati-i pe cei mici sa se bucure de magia copilariei, asa cum si noi am facut-o cand eram ca ei.

Dragi copii, mai mici sau mai mari .. am sa va spun un secret: Mos Craciun exista! Poate nu aduce el daruri palpabile.. dar mediaza dorintele.. le pune fata in fata cu cei ce le pot implini. Voi reveni pe acest subiect.. mai aproape de sarbatori. Sa fiti copii ..si fericiti!

Iar la final, o melodie pentru copiii de ieri.. de azi.. si de maine.