dor de..

Cum poti permite sufletului sa strige in cuvinte cat de tare doare uneori dorul? Cum isi poate acorda vibratia in sunetele emise de tine? Mai ales atunci cand vrei sa ascunzi, dar in acelasi timp sa o strigi tuturor?

As cere vantului aer pentru a respira.. si norilor stropi de ploaie sa spele tristetea .. As cere soarelui foc.. ca pasiunea sa ramana nestinsa... si marii.. o briza de prospetime...

As sta de vorba cu marea, i-as impartasi secretele.. ca pe vremuri.. stiind ca le duce cu ea departe.. asa cum poarta dorintele mele spre implinire...

"Cand am nevoie de tine/ Doar inchid ochii si sunt langa tine" Cat de adevarat.. si cat de ireal devine atunci cand nu mai poate tine locul unui zambet.. a unei imbratisari.. a unei strangeri de mana.. sau poate a unui sarut.. ?

Cum reactionezi cand nu mai poti tine dorul sub control? Cand lipsa celuilalt se transforma in frustrare, cand durerea devine insuportabila... iar aerul prea incins pentru a fi respirat? Te inchizi in tine.. si respingi tot, ca mine? Te rogi... sa treaca zilele, sa ai rabdare pentru fiecare noua zi departe? Te intrebi ce magie exista la mijloc.. de timpul trece atat de repede langa tine.. si insuportabil de greu cand esti departe?

Cum poti cere inimii sa bata limitat.. cand asta a facut o viata intreaga.. inainte sa rezoneze pe frecventa ta.. sa fredoneze acorduri nestiute.. sa danseze pe ritmul iubirii... ? Si-acum.. cum sa mai stie sa accepte rasaritul fiecarei zile in liniste, cu nepasarea unei noi zile monotone si banale?

Cum poti cobora din norii pe care ai plutit fericit pentru a merge linistit departe de toti, si mai ales departe de cel iubit? Sa citez din nou.. "plimbarea devine plictisitoare, dupa ce ai invatat sa zbori" ..

Cum poti cere naturii umane.. sa nu fie egoista? Sa nu-si doreasca fericirea cand in sfarsit a atins-o si i-a gustat dulceata?

As imparti dorul cu toti, dar in acelasi timp, l-as tine doar pentru mine, de teama ca cineva ar putea intina frumusetea lui.. dureroasa. As cauta alinare.. dar poate suferinta lui o poate alina doar un singur suflet.. perechea frecventei inimii mele..

Si daca totusi te indeparteaza? Daca frustarea ce vine odata cu el.. te inchide.. Daca durerea.. te face sa fugi, sa te inchizi.. sa refuzi sa-ti amintesti, sa ridici un scut de protectie impotriva (culmea!) a ceea ce iubesti mai mult?

Mi-e dor.. si totusi atat de teama.. de modul in care dorul si timpul.. isi pot lasa amprenta.. :(