Just a story

Din nou luna mai...din nou Eurovision..si din nou promisiunea incalcata de prea multe ori deja: "de anul viitor nu vreau sa mai aud de Eurovision!!!" Nu ma intelegeti gresit, imi place show-ul, imi place conceptul, nu-mi plac politica si diplomatia externa in muzica. Cum poti nota o piesa politic? Exact ca in vechea expresie romaneasca: ce treaba are coada vacii cu stampila primariei? Anul acesta am fost dezamagita din nou.. si de ai nostri si de piese bune care nu au luat nici macar un punct, dar si de piese proaste care au primit prea multe puncte. Am fost in extaz cand am vazut piesa dupa care urma sa intre Voltaj. Am spus ca dupa asa o piesa urata, ai nostri vor parea o oaza de liniste pura. Si cu toate acestea Voltaj a luat doar 35 puncte, iar hidosenia de care vorbeam (e parerea mea) 186 puncte. Nu spun ca noi am fi mers cu o piesa de no.1 :( Iubesc Voltaj maxim! Eram nelipsita de la concertele lor la Ploiesti. Mi-a placut maxim de Calin Goia pe scena de fiecare d...

In zilele noastre nu mai este nimic la fel ca pe vremea parintilor sau bunicilor nostri. Este si mai bine, dar si mult mai rau. Pe vremuri, doi tineri, se cunosteau, se iubeau (sau nu) si se luau de soti. Apoi... se suportau reciproc "de dragul copiilor" pana la moarte. Nu conta ca prindeau copiii la mijloc in certurile, bataile si infidelitatile lor. Nici macar nu realizau ca acei copii simteau tot, vedeau tot si intelegeau mai multe decat si-ar fi dorit parintii. Si credeti-ma, era greu de suportat, in calitate de copil, povara faptului ca acei parinti stateau impreuna desi nu se mai suportau, de "dragul copiilor", cum am mai spus. Nu va puteti imagina ce inseamna pentru un copil sa simta ca este cauza nefericirii parintilor si implicit a lui.  Cine reusea sa fie mai rebel sau bataios si sa sparga tiparele, era privit ca nepasator fata de copii. (?!?!?!) In ziua de azi, ceva s-a schimbat. Te placi, te iei, nu merge, asta e! Fiecare pe drumul lui si copiii vor ...

Oricine trece prin focurile iadului, il traieste la maxim si inevitabil se intreaba "de ce eu?". Vorbeam ieri cu nasa mea despre invataturile parintelui Arsenie Boca si imi spunea ca daca treci peste incercarile ce ti-au fost trimise, cu capul sus si cu speranta ca Dumnezeu iti pregateste ceva mult mai bun, vei primi bine, cel putin in compensarea durerii suferite. Viata mea a fost departe de a fi usoara, dar intotdeauna am crezut ca am venit pe pamant cu un scop mai inalt, ca TREBUIE sa las ceva in urma mea. Poate uneori am simtit ca ma doboara greutatile, ca e mai mult decat pot duce. De fiecare data insa, mi-am amintit ca "Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce" si "Ce nu te omoara, te intareste". Poate mai presus de asta, n-am uitat niciodata ceea ce de mica am simtit: am venit pe pamant sa las o amprenta de durata. Nu poti schimba lumea, ci lumea te va schimba. E adevarat, nu poti schimba toata lumea si la fel de adevarat e ca lumea te va sch...

FCSB sau Steaua? Mie una mi-e indiferent! Ma gandesc la echipa, la antrenor, la toti cei implicati, si imi dau seama ca si daca nu se manifesta in public, sunt in suferinta si le lipseste vechea stema, vechea denumire. Sunt obligati de circumstante sa se adapteze conditiilor si o fac cu demnitate, din punctul meu de vedere. Ce ma irita insa la maxim, sunt "suporterii" si am pus ghilimele pentru ca in conceptia mea si in definitia din DEX, suporterul este o persoana care te sustine in orice situatie. Nu sunt stelista, dar mi se rupe sufletul de ei, pentru ca au primit lovitura dupa lovitura: in primul rand pierderea numelui si a emblemei, apoi a suporterilor. E ca si cum ai trait o viata bine, ai o familie frumoasa, fericita, invidiata de toti cei din jur, si dintr-o data, un accident te lasa singur pe lume. Ce fel de suporteri sunt aceia care te lasa la greu si pe deasupra iti mai dau un sut? Cum te poti numi suporter, daca iti tradezi echipa exact atunci cand are cel...

Stiti cum sunt zilele acelea in care te simti dezamagit de lume? Eeee... intr-o zi de-asta proasta sunt si eu azi. Se tot aduna de la inceputul anului, s-a mai varsat nitel paharul ca sa se poata umple la loc, dar azi revarsa pe dinafara. Un an cu multe realizari, ce e drept.. dar atat de plin de probleme... Si mai presus de toate fara acele cateva zile de vacanta, in care sa stai ca soparla la soare, cu problemele ingropate adanc in nisip... sa nu te deranjeze nimeni si nimic. Daca la inceputul anului ne asteptam sa se micsoreze familia cu un membru, acum ma intreb cati vor fi in final :( ? Ma simt pustie.. si incerc sa ma inchid intr-un bloc de gheata, ca sa pot duce tot ce ne este dat. Mi-e dor de mamaia mea.. ! Mi-e dor de cum ne tinea uniti pe toti, cum pastra comunicarea intre noi, de vorba buna si incurajarea pe care le avea pentru fiecare! Urasc ceea ce a ramas in urma ei.. si modul in care fiecare se inchide in cate un colt sa-si linga ranile. Imi lipseste sentimentul de...

Nu am vrut sa intru prea mult in detalii, nici sa comentez victoria (chiar daca la fel ca alti 6 milioane de romani, mi-am pus speranta schimbarii in el). Nu a fost prima optiune, mi-a fost greu sa aleg intre 14 oameni care nu m-au inspirat, dar stiam cu siguranta ca nu mai vreau minciuna si falsitate si cu siguranta nu vreau un presedinte care se trezeste jignind pe oricine, indiferent de rangul purtat.  Pentru prima data, astazi mi-a placut Ponta, pacat ca a trebuit sa treaca printr-o infrangere atat de puternica pentru a invata sa fie umil cu cei din jur, umil in fata poporului pe care striga ca vrea sa-l uneasca, dar nu il respecta nici cat sa-l stimuleze sa se poarte ca un adevarat politician si gentleman in acelasi timp, pentru ca functia de presedinte nu implica doar politica, ci si multa, foarte multa! diplomatie. Ce m-a convins sa vorbesc pentru prima data despre politica au fost atacurile aparute astazi, pe reteaua de socializare Facebook, la adresa domnului Iohannis....

Prima imbratisare din viata ta nu ti-o amintesti niciodata, pentru ca esti prea mic pentru a retine, dar cu siguranta iti vei reaminti ca atunci ti-a fost cel mai bine: cand te-a strans in brate MAMA! Pierdut si dezorientat ..plecat din confortul placentei caldute, e cel mai dulce moment inainte de a-ti fi foame, frig, sau orice alta necesitate. Si cresti.. si printre nevoile normale, revine obsesiv nevoia de imbratisare, de cuib, de loc in care ti-e cald, ti-e bine si totul este pace. Si poate de aceea imbratisarea are cel mai important rol terapeutic, pentru ca acolo vei regasi mereu oaza de liniste, acolo se incarca bateriile :) indiferent daca locul mamei a fost preluat intre timp de altcineva. E interesant de urmarit in timp, cum individul nou format, devenind tot mai independent, cauta sa-si inlocuiasca vechile dependente cu altele noi, cum cauta confirmarea in persoanele pe care el le selecteaza. Pe masura ce crestem, tindem sa demonstram parintilor ca ne descurcam tot m...