Just a story

Azi.. nu eram sigura daca sa scriu sau nu. Dar mi-am amintit ca cineva m-a cautat... mi-a luminat o dimineata cu un mesaj indurerat, dar frumos si elegant compus..si a cautat in mine un sprijin. Pentru ea.. si pentru cei asemeni ei care cauta un umar pe care sa-l simta aproape.. sau trecut prin aceleasi greutati, voi incerca sa scriu mai des. M-ar ajuta enorm niste idei.. de dezbatut si le astept cu mare placere. Astazi.. ma gandeam pana unde faci compromisuri intr-o relatie. Pot sa inteleg teama si disperarea de a nu-l pierde pe cel de langa tine. E destul de ciudat, mai ales cand cei 2 provin din medii diferite.. au experiente diferite de viata, conceptii diferite.  Oare asta te impinge sa faci compromisuri pe care nu esti pregatit sa le faci? Care e rezultatul in final? Frustrari..si fuga? Poate..doar pentru recuperare.. dar rezultatul este categoric dramatic. Ma gandeam intr-un moment...atunci cand imi era mai greu.. ca nu va fi nimic mai mult sau mai putin din ceea ce e sc...

Ce presupune o relatie? Doi oameni care isi doresc un viitor impreuna. Doi oameni cu idei, conceptii, idealuri dar mai ales genetic structurati sa fie diferiti (si cu siguranta nu ma refer la a fi o femeie si un barbat, ci la faptul de a fi asemanatori ca gandire, dar total diferiti). Doi oameni care ajung intr-un punct in viata lor, in care isi gasesc linistea in bratele celuilalt. Cum stii cand ai intalnit jumatatea? Cand simpla imbratisare iti spulbera toate grijile si acolo se termina universul, in bratele lui/ei iti gasesti linistea. Te ia de mana si iti atinge inima. Cand simti ca nu mai ai aer cand celalalt nu e langa tine. Cand nu iti poti concepe viata fara celalalt. Cand te reinventezi alaturi de cel de langa tine cu fiecare zi ce trece si totul se armonizeaza impreuna. A curs multa cerneala pe tema "ce e dragostea?", "exista sufletul pereche?"  ...Fiecare a exprimat totul in cuvinte proprii, asa cum le exprim si eu acum. Cum ne pricepem mai bine, ...

Am auzit tot felul de conceptii..de perceptii cu privire la ce vrea Dumnezeu de la noi, la incercarile pe care ni le trimite.. la faptul ca EL se afla doar in biserica. Sunt convinsa ca voi starni controverse cu acest subiect si probabil imi asum un subiect delicat si greu de dezbatut. As vrea sa-i surprind varianta interioara. Vreau sa gasesc raspunsuri la intrebari.. sa inteleg cum functioneaza credinta, pana unde poate ajunge. "Trebuie sa-ti porti crucea".. Hmm..Eu Il percep pe Dumnezeu ca pe fiinta suprema iubitoare de oameni, Tatal ce ne inconjoara cu toata dragostea Lui, ne iarta greselile.. ne dojeneste cand gresim. Ne-a lasat totusi pe lume cu liberul arbitru, ne-a dat puterea de a distinge binele de rau.. de a gresi, dar si a indrepta. Mariei Magdalena i-a dat a doua sansa sa-si indrepte viata si sa traiasca in iubire si asta atunci cand trebuia sa fie omorata cu pietre. Sa-ti porti crucea..insemna sa o lase sa fie omorata, nu? Poate percep lucrurile gresit, dar cr...

"Acopera-mi inima cu ceva... Cu umbra unui copac Sau mai bine cu inima TA" Au venit sa ne incante culorile minunate ale frunzelor tomnatice.. Se schimba toata natura. Si odata cu ele..a venit si nostalgia.. Mi-e dor de un munte... mi-e dor sa fac poze.. sa admir pe viu tabloul viu lasat de Dumnezeu pentru a ne incanta ochii inainte ca pomii sa se dezveleasca de frunze si sa astepte goi biciuirea zapezii a iernii geroase. Mi-e dor sa pictez.. sa ametesc culorile...sa desenez frunzele aramii batute de vantul racoros.. Mi-e dor deja de vinul fiert cu scortisoara.. de puloverele groase.. de mirosul gutuilor dupa ce cade bruma.. Nostalgic anotimp.. Imi place sa ne plimbam de mana peste covorul de frunze ce fosneste usor sub picioarele noastre.. sa ne transmitem emotiile peisajelor...sa ne imbatam cu culori ..sa ne infioram sub aceeasi adiere racoroasa..si sa ne incalzim cu o imbratisare. Mi-e dor de culorile gri..cenusii..ale norilor ce invata sa se adune aducand cu e...

Aud diverse, dar cel mai utilizat cuvant asociat cu Facebook este acela de dependenta. Eu, personal, nu stiu unde sa-l incadrez. Socializare? Necesitate? Reclama? Dependenta? Moft? Din punctul meu de vedere l-as incadra lejer la primele 4. Socializare pentru ca imi tin prietenii, colegii si cunoscutii aproape. Necesitate pentru ca stiu de unde ii iau pe fiecare, stiu unde gasesc ce am nevoie (dupa google... evident..). Dependenta? Da! Joculete.. melodii.. Majoritatea stiu ce inseamna sa te astepte o gradina de ingrijit si ca iti mor animalutele de foame daca nu le dai de mancare... sau sa te trezesti cu culturile praf pentru ca nu le-ai cules la timp. Daca nu.. stiu povestile cu farm ville, city  ville, chef ville si alte "ville" cate or mai fi. La dependenta.. am vazut mai multe forme. Dependenta de "aprecierile" celorlalti, larg intalnita in randul tinerilor care trebuie sa aiba mii de "prieteni" 99% necunoscuti-evident, care sa le dea like-uri c...

"Cum poti trai fara minunea ce iti da fiori?" Oare.. in visele normale..cand iti imaginezi viata perfecta, cum pare o zi normala? Oare.. dorul nebun ce iti mistuie orele cat sunteti despartiti e inclus pe lista de asteptari? Oare iti poti imagina din timp nerabdarea de a ajunge acasa si a regasi linistea in bratele celuilalt ascultandu-i ritmul deja invatat al batailor inimii ce-ti pare un cantec dulce de leagan... ? Sunt la munca si mi-e dor de cand ies pe usa.. de mana calda ce ma strange cu drag, de zambetul ce-mi face inima sa cante.. de fiecare lucrusor pe care nu il facem impreuna in cele 8 ore cat suntem despartiti. Daca mi-ar fi spus cineva ce efect magic va avea sa ajungi acasa si sa te cuibaresti in bratele omului iubit.. nu as fi crezut. Si nu as fi crezut ca dupa 2 ani si ceva si incercari grele prin care am trecut impreuna inca mai poate avea acelasi efect. Nu am pierdut nimic din magie..din dor.. din disperarea de a-l sti bine pe celalalt. Uneori rade...

17 septembrie.. inceputul unui nou an scolar... In fiecare an de cand am terminat toate scolile.. mi-a lipsit emotia noului inceput.. mi-au lipsit emotiile sesiunilor.. a zilelor de scoala..  Mi-au lipsit colegii pe care la intalnirea de 10 ani, i-am redescoperit schimbati, maturizati, impliniti .. In fiecare an am resimtit golul.. Anul acesta, a fost primul an cand in sfarsit am crescut probabil ...sau am schimbat nivelul.. Am trecut la o noua etapa de viata. Nu mi-a mai fost dor de mine eleva, studenta.. nu am mai resimtit nevoia zilelor copilariei ..adolescentei.. nici macar a studentiei (nu tocmai usoara.. daca iau in calcul naveta..greutatile..serviciul.. ) Am inceput scoala!!!! Prin "minunata" clasa pregatitoare si implicit prin generatia urmatoare. Am schimbat macazul..Emotii..dar emotiile de parinte al bobocelului intrat la clasa 0. Am fost prea ocupata sa-l vad integrandu-se.. detasandu-se de mana mea pentru a privi invatatoarea in ochi ..si a trece el insusi...