to be...or not to be..

..... fara pretentia de a ma crede Shakespeare ...
Azi... simt nevoia sa scriu... nu stiu despre ce... despre vise? Despre speranta? Despre lupta de zi cu zi pentru o alta zi mai buna?
Ma straduiesc in ultima vreme.. sa nu-mi pierd mintile...si vreau sa cred ca si reusesc sa mai pastrez o urma de luciditate.. si, desi mi-as sapa singura groapa.. si mi-as pune o caramida la cap.. (ca in desenele animate... dar fara sa-mi arda de ras) inca lupt..
Ma inchid putin mai mult cu fiecare zi ce trece... si ma intreb daca voi mai fi in stare sa ies la lumina...
Mi-as scoate inima.. si i-as da foc.. dar deja arde.. si nu in flacarile pasiunii...ci in cele ale iadului cauzat de durere..
Oare mai visez? Cred ca mi-a mai ramas un vis.. si atata timp cat voi mai avea ceva suflare in mine, voi lupta sa il transform in realitate ...
Suna.. deprimant.. si poate chiar este.. Imi vreau energia inapoi... vitalitatea.. magia...
Ascult din spatele unui perete de sticla parca.. toate sfaturile pe care le primesc din jur.. si.."ascult" este un termen relativ... Imi dau seama ca nu mai aud nimic... ca nu mai inteleg multe... ca nu stiu in ce cred... ca imi ascult gandurile.. si ma intreb daca mai sunt rationale.. cine are dreptate.. ? Oare eu.. ? Oare ..el? Oare ceilalti...? Sau poate fiecare in parte .. ?
Stiu ce simt.. stiu ca.. desi nu mai cred in mine.. si in nimeni in jur... o forta nevazuta.. ma sustine sa lupt.. ma ajuta sa depasesc tot.. ma face sa cred... dar in acelasi timp.. ma innebuneste!