Orgoliu vs. dragoste...

Ma chinuie de cateva zile.. modul in care poate afecta orgoliul o relatie. Articolele pe care le-am studiat in ultimele zile...m-au ingrozit.. Chiar atat de tare poate distruge...? De fapt.. daca imi studiez propria piele... da.. :(
O sa incerc sa fac un puzzle... de idei.. definitii.. concepte... si poate in final voi avea si o imagine clara de lupta si combatere a acestui fenomen mai distrugator decat o tornada de gradul V .. se pare.

Consultand DEX-ul.. am obtinut urmatoarele definitii:

Orgoliu: Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie.
Dragoste: Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire, amor.

Nu au nimic in comun, dar prima dauneaza grav sanatatii celei de-a doua.

"Dragostea inseamna sa treci dincolo de idei preconcepute, de prejudecati sau inhibitii, dincolo de orgolii sau egoism.

Si daca cel putin una din toate acestea inca mai persista, esecul sentimental este rasunator, ar spune unii mai idealisti." - nota mea: nu doar idealistii.. ci si cei care se lovesc de efectele nefaste ale orgoliului.

"Un aspect al orgoliului, legat de sfera relaţională, este faptul că are capacitatea de a "orbi" vremelnic luciditatea celui în cauză, provocînd reacţii de obicei violente la orice "afront". Orgoliosul capătă o sensibilitate maladivă la orice observaţie ce contravine imaginii pe care şi-a creat-o despre el însuşi, de regulă falsă ori exagerată. La o analiză mai atentă, se poate observa că, în realitate, orgoliul este o manifestare dizarmonioasă a egoului nostru."

"Orgoliul stă la baza multor conflicte stupide, tensiuni, lupte şi violenţe între fiinţele umane ignorante. Ne manifestăm mînaţi de perfidia sa în foarte multe împrejurări, fără să ne dăm seama. Chiar dacă mai tîrziu regretăm, tot el ne opreşte în a recunoaşte că am greşit, blocînd însăşi încercarea de a repara ce am distrus."

"Oricît de curios ar părea, orgoliul este generat de un sentiment sau complex de inferioritate. De exemplu o persoană foarte orgolioasă în plan mental poate avea un complex de inferioritate în plan afectiv, sexual, etc. Manifestările viciate ale egoului tind să acopere sau să ascundă aceste minusuri sub o mască violentă ce încearcă să păstreze sau să obţină ceea ce crede că i se cuvine." - aici incadrez eu si gelozia nejustificata...exagerata...

Dragostea.. asa cum o vad eu.. si cum spuneam si in citatul de mai sus.. este..sublimul sufletului. Este opusul orgoliului... este cea care insumeaza toate calitatile inalte ale personalitatii noastre, pentru ca atunci cand afectiunea, iubirea, dragostea pentru partener se instaleaza cu adevarat, scot din tine.. ca om, tot ce ai mai bun, mai frumos si mai curat..

Asa cum spuneam intr-un articol anterior... cred! intr-un paragraf din Corinteni.. ce prezinta cel mai bine.. complet.. si frumos calitatile pe care le intruneste un sentiment atat de pur.. numit "iubire"
"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată."

Am simtit acest lucru pe pielea mea... !! Stiu ce inseamna fiecare cuvant din acest paragraf. Dar mai stiu ceva... sunt OM.. sunt supusa greselii prin definitie.. m-am lovit de orgoliu... si uneori m-am lasat purtata de valurile lui... (chiar si acum), dar lupt sa-l ignor.. sa-l calc in picioare... pentru ca ..IUBESC!!!!!!!!!

Cred ca fiecare dintre noi, intr-un moment sau altul de lasam dusi de val de acel sentiment interior de mandrie.. de vanitate.. de orgoliu.. dar in final ajung sa ma intreb un singur lucru: ce imi aduce orgoliul? Oare ma poate face fericita? Sau imi pastreaza, accentueaza o stare de frustare.. de tristete.. de egoism? Dar oare ce se intampla daca il las la o parte.. ? Vad mai clar lucrurile? Permit increderii sa revina? Imi permit sa fiu fericita si sa iubesc?

Orgoliul.. DA!!! nu are ce cauta intr-o relatie.. pentru ca cei doi parteneri nu sunt intr-o competitie. Daca ceva i-a adus impreuna.. au fost personalitatile lor diferite, modul in care se completeaza, interactioneaza, dorinta comuna de bine, idealurile comune, atractia intelectuala si apoi cea fizica...si nu in ultimul rand fundatia: respectul, increderea, comunicarea.. prietenia..

"Sa fie adevarat ca in dragoste si in razboi este totul posibil? Dar nu in raboiul orgoliilor, caci focul dragostei se tranforma in incendiul mintii.

In cele din urma orgoliul devine o masca sub care fiecare se ascunde atunci cand nu crede ca poate sa duca la bun sfarsit investia sentimentala."

Da :d in dragoste si in razboi sunt de acord cu sintagma "totul e permis". Se spune ca nimic nu e mai periculos decat un om care nu are nimic de pierdut.. si lupta pentru un singur vis... si.. asa este! Dar.. :( in razboiul orgoliilor... sunt de acord cu "incendierea" mintii... pentru ca ma uit la cineva cu sinapsele arse... si ale mele sunt tot pe acolo.. Nopti nedormite din cauza gandurilor.. de solutionare.. de razbunare... de...cum sa fiu mai tare... De ce sa ma las "calcat in picioare" cand pot demonstra ca "sunt tare"? Dar ce naiba se intampla cand amandoi sunt la fel de caposi...? Cand iti este din ce in ce mai greu sa mai regasesti drumul inapoi cand te lovesti de cuvinte de repros? Cand nu mai vrei sa le cenzurezi.. sau le gandesti dupa ce le arunci?

Da, orgoliul te poate impiedica chiar si incercarea de a repara ce s-a distrus (chiar daca e doar in aparenta distrus) :( Trist... Si din pacate.. gestionarea lui se poate face doar din interior... si implica multa forta interioara.. si luciditate... si o mare dorinta de bine!

Nu vreau sa subliniez nici o concluzie de final.. as vrea sa aflu si parerea altora.. Va astept cu comentarii!