Just a story

Oricine trece prin focurile iadului, il traieste la maxim si inevitabil se intreaba "de ce eu?". Vorbeam ieri cu nasa mea despre invataturile parintelui Arsenie Boca si imi spunea ca daca treci peste incercarile ce ti-au fost trimise, cu capul sus si cu speranta ca Dumnezeu iti pregateste ceva mult mai bun, vei primi bine, cel putin in compensarea durerii suferite. Viata mea a fost departe de a fi usoara, dar intotdeauna am crezut ca am venit pe pamant cu un scop mai inalt, ca TREBUIE sa las ceva in urma mea. Poate uneori am simtit ca ma doboara greutatile, ca e mai mult decat pot duce. De fiecare data insa, mi-am amintit ca "Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce" si "Ce nu te omoara, te intareste". Poate mai presus de asta, n-am uitat niciodata ceea ce de mica am simtit: am venit pe pamant sa las o amprenta de durata. Nu poti schimba lumea, ci lumea te va schimba. E adevarat, nu poti schimba toata lumea si la fel de adevarat e ca lumea te va sch...

FCSB sau Steaua? Mie una mi-e indiferent! Ma gandesc la echipa, la antrenor, la toti cei implicati, si imi dau seama ca si daca nu se manifesta in public, sunt in suferinta si le lipseste vechea stema, vechea denumire. Sunt obligati de circumstante sa se adapteze conditiilor si o fac cu demnitate, din punctul meu de vedere. Ce ma irita insa la maxim, sunt "suporterii" si am pus ghilimele pentru ca in conceptia mea si in definitia din DEX, suporterul este o persoana care te sustine in orice situatie. Nu sunt stelista, dar mi se rupe sufletul de ei, pentru ca au primit lovitura dupa lovitura: in primul rand pierderea numelui si a emblemei, apoi a suporterilor. E ca si cum ai trait o viata bine, ai o familie frumoasa, fericita, invidiata de toti cei din jur, si dintr-o data, un accident te lasa singur pe lume. Ce fel de suporteri sunt aceia care te lasa la greu si pe deasupra iti mai dau un sut? Cum te poti numi suporter, daca iti tradezi echipa exact atunci cand are cel...

Stiti cum sunt zilele acelea in care te simti dezamagit de lume? Eeee... intr-o zi de-asta proasta sunt si eu azi. Se tot aduna de la inceputul anului, s-a mai varsat nitel paharul ca sa se poata umple la loc, dar azi revarsa pe dinafara. Un an cu multe realizari, ce e drept.. dar atat de plin de probleme... Si mai presus de toate fara acele cateva zile de vacanta, in care sa stai ca soparla la soare, cu problemele ingropate adanc in nisip... sa nu te deranjeze nimeni si nimic. Daca la inceputul anului ne asteptam sa se micsoreze familia cu un membru, acum ma intreb cati vor fi in final :( ? Ma simt pustie.. si incerc sa ma inchid intr-un bloc de gheata, ca sa pot duce tot ce ne este dat. Mi-e dor de mamaia mea.. ! Mi-e dor de cum ne tinea uniti pe toti, cum pastra comunicarea intre noi, de vorba buna si incurajarea pe care le avea pentru fiecare! Urasc ceea ce a ramas in urma ei.. si modul in care fiecare se inchide in cate un colt sa-si linga ranile. Imi lipseste sentimentul de...

Nu am vrut sa intru prea mult in detalii, nici sa comentez victoria (chiar daca la fel ca alti 6 milioane de romani, mi-am pus speranta schimbarii in el). Nu a fost prima optiune, mi-a fost greu sa aleg intre 14 oameni care nu m-au inspirat, dar stiam cu siguranta ca nu mai vreau minciuna si falsitate si cu siguranta nu vreau un presedinte care se trezeste jignind pe oricine, indiferent de rangul purtat.  Pentru prima data, astazi mi-a placut Ponta, pacat ca a trebuit sa treaca printr-o infrangere atat de puternica pentru a invata sa fie umil cu cei din jur, umil in fata poporului pe care striga ca vrea sa-l uneasca, dar nu il respecta nici cat sa-l stimuleze sa se poarte ca un adevarat politician si gentleman in acelasi timp, pentru ca functia de presedinte nu implica doar politica, ci si multa, foarte multa! diplomatie. Ce m-a convins sa vorbesc pentru prima data despre politica au fost atacurile aparute astazi, pe reteaua de socializare Facebook, la adresa domnului Iohannis....

Prima imbratisare din viata ta nu ti-o amintesti niciodata, pentru ca esti prea mic pentru a retine, dar cu siguranta iti vei reaminti ca atunci ti-a fost cel mai bine: cand te-a strans in brate MAMA! Pierdut si dezorientat ..plecat din confortul placentei caldute, e cel mai dulce moment inainte de a-ti fi foame, frig, sau orice alta necesitate. Si cresti.. si printre nevoile normale, revine obsesiv nevoia de imbratisare, de cuib, de loc in care ti-e cald, ti-e bine si totul este pace. Si poate de aceea imbratisarea are cel mai important rol terapeutic, pentru ca acolo vei regasi mereu oaza de liniste, acolo se incarca bateriile :) indiferent daca locul mamei a fost preluat intre timp de altcineva. E interesant de urmarit in timp, cum individul nou format, devenind tot mai independent, cauta sa-si inlocuiasca vechile dependente cu altele noi, cum cauta confirmarea in persoanele pe care el le selecteaza. Pe masura ce crestem, tindem sa demonstram parintilor ca ne descurcam tot m...

Azi dimineata ascultam radioul in masina, ca in fiecare dimineata, de altfel.. Si in fiecare dimineata ma frapeaza acelasi lucru: de ce suna oamenii din proprie initiativa considerand ca au ceva interesant de spus? Fiecare e entuziasmat ca are ceva de impartasit si va fi auzit de o tara intreaga ..si intra in direct..si dau de cate doi care ii fac tandari in direct si ii prafuiesc bine, dupa care le inchid si telefonul in nas. Poate daca ar fi ceva barfa.. ?!?!?!? Nu sunt furioasa pe cei responsabili cu "animarea" diminetilor la radio (exceptie totusi fac Magic Fm si Europa Fm, unde bunul simt se mai pastreaza, iar cei ce va raspund in direct, au rabdare sa asculte, nu reped ascultatorii si nu le suspenda convorbirea subit). Pentru restul radiourilor ... :( ce pot sa spun? Cei ce stau acolo si va inchid telefonul, stau pe banii dumneavoastra, dragi romani, pentru ca daca ei nu au rating, nu primesc nici bani din reclame si implicit salariile lor si faima scad. Deci, drag...

A trecut timpul, am crescut.. ne-am maturizat..:) Asa se spune, nu? Au trecut 4 ani si 3 luni de cand a inceput povestea noastra.. un start ametitor in 2, intr-o zi insorita de primavara (cel mai frumos 1 mai din viata noastra). Imi amintesc ca am spus atunci despre el.. "cu omul asta am sa ma marit intr-o zi". Si asa a fost!  :) Suntem fericiti! Povestea noastra isi scrie un nou capitol promitator mai frumos. Ca printul si printesa din poveste, am incalecat pe-o sa si inainte sa ne vedem de drumul nostru am facut cea mai adevarata nunta.. cu petrecerea in "tinuta oficiala" :P  pantaloni scurti la gratar :))  Incredibil de bine si de frumos, intr-o locatie de vis, sus in munti, la Comarnic, cu familia si cativa prieteni/ Acum.. am pornit pe un nou drum si inca am fluturasi in stomac de emotii. Nu am avut suficient timp sa realizez ca visul a devenit realitate, dar cu siguranta stiu ca imi doresc din tot sufletul sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Pe...