zece
A fost odata.. ca nici o alta data...si daca nu ar fi fost.. nu as fi avut ce povesti.. si daca nu as fi trait.. as fi crezut ca e doar o poveste...
Au fost odata.. nu foarte demult.. 2 tineri, trecuti de varsta adolescentei.. incercati de viata destul de bine, dar totusi nu suficient incat sa lupte pentru dreptul lor de a trai fericiti pana ce vor ajunge 2 batranei..cu parul albit de vreme, dar inca de mana.. si etern indragostiti.
S-au intalnit acum 10 luni.. si se iubeau inainte de a se intalni. Ziua in care s-au cunoscut.. a avut maximul ei.. pentru ca a fost doar implinirea de a transforma visul in realitate si a descoperi ca realitatea le bate cu mult asteptarile.
Imi amintesc cu drag de ei si de acea zi.. si multe altele ce au urmat.. pentru simplul fapt ca stiau sa "riste". Stiau sa fie spontani.. si din simplitatea ascultarii inimii au rezultat atat de multe zile fericite.. implinite.. Nu cred ca vreunul a analizat prea mult propozitia "hai sa ne intalnim la jumatatea drumului". Au pus in aplicare propunerea si a rezultat ceva minunat.
Ori de cate ori si-au ascultat inima.. au primit ca raspuns fericirea.. linistea.. si basmul ce i-a purtat pe taramuri nebanuite de multe suflete, acolo unde mintea umana nu ajunge.. iar inimile viseaza in secret. Stiau sa transforme orice zi impreuna intr-o amintire de pastrat pana la adanci batraneti.
S-au schimbat in timp.. poate nu in sensul rau..dar suficient incat sa nu mai asculte inima.. :( iar zilele minunate.. fiind trecute doar prin filtrul creierului.. netraite.. neluptate.. nedorite.. s-au stins...
Ce frumos era sa-i urmaresti...cum li se lumina fata cand erau impreuna.. cum dragostea isi forma legaturi nebanuite.. pe calea ochilor.. cum privirea unuia il mangaia pe celalalt cu toata caldura de care e capabil doar un suflet indragostit.. cum tot ceea ce isi doreau era sa-i fie bine celuilalt..
Oare asa ceva se uita... vreodata? Oare intr-o zi.. te poti trezi ca celalalt nu mai conteaza? Oare o dragoste atat de mare.. se poate numi pasiune.. sau ..un foc de paie ..cum spun unii? Oare durerea ce ramane in lipsa celuilalt (si arde mai tare ca focul) este o plasmuire a imaginatiei.. ?
Mi-e dor de ei.. mi-e dor sa regasesc in ei puterea de a asculta inima.. de a dori apropierea.. de a dori totul pentru cel de langa.. de a fi ei 2 si restul lumii... (si de data asta sa castige EI!) sa regaseasca puterea ce i-a tinut aproape atatea luni la distanta.. pentru a lupta in 2 in continuare. Mi-e dor sa-i vad ca isi doresc din nou.. cu toata fiinta lor! dragostea.. linistea... fericirea.. basmul! Abia atunci vor avea din nou totul... si mai mult de atat ..
La multi ani!
Au fost odata.. nu foarte demult.. 2 tineri, trecuti de varsta adolescentei.. incercati de viata destul de bine, dar totusi nu suficient incat sa lupte pentru dreptul lor de a trai fericiti pana ce vor ajunge 2 batranei..cu parul albit de vreme, dar inca de mana.. si etern indragostiti.
S-au intalnit acum 10 luni.. si se iubeau inainte de a se intalni. Ziua in care s-au cunoscut.. a avut maximul ei.. pentru ca a fost doar implinirea de a transforma visul in realitate si a descoperi ca realitatea le bate cu mult asteptarile.
Imi amintesc cu drag de ei si de acea zi.. si multe altele ce au urmat.. pentru simplul fapt ca stiau sa "riste". Stiau sa fie spontani.. si din simplitatea ascultarii inimii au rezultat atat de multe zile fericite.. implinite.. Nu cred ca vreunul a analizat prea mult propozitia "hai sa ne intalnim la jumatatea drumului". Au pus in aplicare propunerea si a rezultat ceva minunat.
Ori de cate ori si-au ascultat inima.. au primit ca raspuns fericirea.. linistea.. si basmul ce i-a purtat pe taramuri nebanuite de multe suflete, acolo unde mintea umana nu ajunge.. iar inimile viseaza in secret. Stiau sa transforme orice zi impreuna intr-o amintire de pastrat pana la adanci batraneti.
S-au schimbat in timp.. poate nu in sensul rau..dar suficient incat sa nu mai asculte inima.. :( iar zilele minunate.. fiind trecute doar prin filtrul creierului.. netraite.. neluptate.. nedorite.. s-au stins...
Ce frumos era sa-i urmaresti...cum li se lumina fata cand erau impreuna.. cum dragostea isi forma legaturi nebanuite.. pe calea ochilor.. cum privirea unuia il mangaia pe celalalt cu toata caldura de care e capabil doar un suflet indragostit.. cum tot ceea ce isi doreau era sa-i fie bine celuilalt..
Oare asa ceva se uita... vreodata? Oare intr-o zi.. te poti trezi ca celalalt nu mai conteaza? Oare o dragoste atat de mare.. se poate numi pasiune.. sau ..un foc de paie ..cum spun unii? Oare durerea ce ramane in lipsa celuilalt (si arde mai tare ca focul) este o plasmuire a imaginatiei.. ?
Mi-e dor de ei.. mi-e dor sa regasesc in ei puterea de a asculta inima.. de a dori apropierea.. de a dori totul pentru cel de langa.. de a fi ei 2 si restul lumii... (si de data asta sa castige EI!) sa regaseasca puterea ce i-a tinut aproape atatea luni la distanta.. pentru a lupta in 2 in continuare. Mi-e dor sa-i vad ca isi doresc din nou.. cu toata fiinta lor! dragostea.. linistea... fericirea.. basmul! Abia atunci vor avea din nou totul... si mai mult de atat ..
La multi ani!
Comentarii
Trimiteți un comentariu