azi..
Azi.. nu-mi pasa de nimic.. nici de masina noua ce troneaza impunator in parcare.. si nici macar nu o vreau.. si imi pare doar un stres in plus.. din punct de vedere al ratelor..
Nici de caldura de afara ... cum spun cei de la Voltaj.. "azi a fost cald si soare.. dar nu in inima mea"..
Nici de faptul ca vom ramane mai putini la munca.. nici de concediul ce se apropie pentru a rezolva probleme (nu pentru distractie.. - oare cum mai arata concediile luate pentru reincarcarea bateriilor? )
Sunt .. imuna.. nu pun intrebari.. nu vreau raspunsuri.. nu vreau vesti de nici un fel.. Sunt imuna la bucurii... iar vestile proaste... nu mai dor.. Ma simt ca un sclav obisnuit cu biciul...care doar se mai incovoiaza putin sub lovitura.. dar nu mai reactioneaza.
Mi-e dor de acasa.. La munca.. spun "vreau acasa"... cand am realizat ca si acasa spun acelasi lucru.. am inteles ca nu mai exista cuvantul "acasa". Mi-e dor de un loc unde sa fiu eu.. unde sa fiu inconjurata de caldura... de liniste.. Acel loc spre care te grabesti la terminarea programului de lucru.. stiind ca acolo iti gasesti linistea.. si iti incarci bateriile.. pentru o noua zi..
Mi-am pierdut locul.. si imi dau seama ca ... am pierdut tot...si nu doar locul.. rolul..rostul..omul iubit... ratiunile.. m-am pierdut si pe mine.. si pentru prima data in viata mea.. nu vreau sa ma mai regasesc...
Poate suna dur.. sau stupid.. sau dramatic... dar.. :( duca-se dracului toate... nu mai am nimic de castigat sau de pierdut.. Daca viata e o lupta.. atunci am pierdut batalia vietii mele..
Nici de caldura de afara ... cum spun cei de la Voltaj.. "azi a fost cald si soare.. dar nu in inima mea"..
Nici de faptul ca vom ramane mai putini la munca.. nici de concediul ce se apropie pentru a rezolva probleme (nu pentru distractie.. - oare cum mai arata concediile luate pentru reincarcarea bateriilor? )
Sunt .. imuna.. nu pun intrebari.. nu vreau raspunsuri.. nu vreau vesti de nici un fel.. Sunt imuna la bucurii... iar vestile proaste... nu mai dor.. Ma simt ca un sclav obisnuit cu biciul...care doar se mai incovoiaza putin sub lovitura.. dar nu mai reactioneaza.
Mi-e dor de acasa.. La munca.. spun "vreau acasa"... cand am realizat ca si acasa spun acelasi lucru.. am inteles ca nu mai exista cuvantul "acasa". Mi-e dor de un loc unde sa fiu eu.. unde sa fiu inconjurata de caldura... de liniste.. Acel loc spre care te grabesti la terminarea programului de lucru.. stiind ca acolo iti gasesti linistea.. si iti incarci bateriile.. pentru o noua zi..
Mi-am pierdut locul.. si imi dau seama ca ... am pierdut tot...si nu doar locul.. rolul..rostul..omul iubit... ratiunile.. m-am pierdut si pe mine.. si pentru prima data in viata mea.. nu vreau sa ma mai regasesc...
Poate suna dur.. sau stupid.. sau dramatic... dar.. :( duca-se dracului toate... nu mai am nimic de castigat sau de pierdut.. Daca viata e o lupta.. atunci am pierdut batalia vietii mele..
Sper ca e doar o stare de indolenta trecatoare. Astfel postarea ta se justifica. Dar finalul e cam dur! Viata e un razboi, pierzi o lupta, dar razboiul nu s-a incheiat. Locul, acasa, munca si caldura, masina sau oamenii se pot schimba sau te poti schimba tu. Sta in puterea ta si numai a ta sa faci astfel incat sa ajungi sa te bucuri de viata ta cu relele si bunele ei!
RăspundețiȘtergereTimpul vindeca si ajuta. Da-ti timp, timp pentru suflet. Nu esti singura, roaga-te la Dumnezeu..nu zic sa mergi la biserica sau sa faci cine stie ce canoane, dar eu am descoperit ca ma ajuta sa ridic ochii la cer si sa vorbesc cu ADumnezeu, e un prieten mai bun decat toti prietenii si cumva, rugandu-te incepi sa te simti acasa, se deschide sufletul si din suflet apar idei si doruri care te indeamna si te ajuta sa mergi mai departe, pe drumul tau. Am mai observat ca intotdeauna cand mi s-a inchis (sau trantit de-a dreptul) o usa in nas, viata m-a dus mai departe si s-au deschis alte usi, intotdeauna am primit ceva mai bun. privesc in urma si ma minunez caci intotdeauna cand am crezut ca-s terminata si ca ma duc la fund am fost defapt ghidata spre ceva nou si mult mai bun si am mai urcat o treapta spre fericire.
RăspundețiȘtergerePastreaza-ti iubirea din inima, chiar daca doare, cei ce iubesc chiama iubirea la ei sunt sigura ca sufletul tau va gasi lumina in curand.
Iti scriu din punctul de vedere al unui om vcare a trecut printr-un accident aproape mortal, care a stat luni de zile la pat cu coloana fracturata.. Am pastrat insa speranta si credinta ca va fi bine si asa este, ceea ce nu ne doaboara ne face mai puternici si Cerul ii ajuta pe cei ce cred si isi doresc binele. Se intampla mii, milioane d emiracole in fiecare zi, eu am avut parte de cateva miracole extraordinare,nu vorbesc din carti.. stiu ce inseaman suferinta, singuratatea, stiu dorul acela de "acasa", cvred chiar ca acest dor ma ajuta cel mai mult...Gandeste-te ca nu exista curcubee decat dupa furtuna.
Te imbratisez si il rog pe Dumnezeu sa iti aduca bucuria de ate simti din nou acasa. Mi-ar placea sa mai vorbim si sa imi spui in curand cat de bine iti este, ca esti fericita si implinita :). Doamne ajuta. Esti frumoasa si sincera si ai sufletul minunat, crede in tine si in fericirea care te asteapta. Eu cred!
@Andra - Iti multumesc pentru cuvinte. Sunt sigura ca au fost scrise cu scopul de a ma mobiliza. Eu m-am schimbat ..de fapt..si nu ma deranjeaza deloc schimbarea..si nu am facut asta ca sa plac cuiva.. ci pentru ca asa am simtit ca e bine.. si e pasul spre ceea ce imi doresc. Doar ca.. in urma schimbarii m-am trezit aproape singura...si dintr-o data fara energie.. fara directie.. fara un rost.. Sunt in deriva.. si nu mai stiu sa sper, dar ...poate imi voi afla drumul la momentul potrivit.
RăspundețiȘtergere@Anima - Ma rog de cand ma stiu... aproape in fiecare seara.. pentru cei din jurul meu mai mult.. si la final ..pentru sufletul meu.. Si ..rar se intampla sa uit sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru lucrurile bune. E o legatura permanenta... mi-am cerut iertare atunci cand nu-mi doream decat sa nu mai fiu.. si, da, il rog sa ma sustina. Si mie mi-ar placea sa mai vorbim.. poate chiar mai mult decat "simple" comentarii (desi nu le-as numi simple, pentru ca nu pot transpune in cuvinte emotia pe care am incercat-o citind astazi comentariul tau si al Andrei). Sunt luni de zile de cand nu mai comenteaza aproape nimeni.. sau ocazional.. Mi-e dor si de comentariile jumatatii mele.. Chiar si aici m-am simtit parasita..
RăspundețiȘtergereCand si daca vrei.. elena_florina79 este id-ul meu..
Te imbratisez cu drag.. si iti multumesc!