Scurta biografie... II (Si jumatatea mea.. )

De mic am fost un copil cuminte si ascultator, poate si datorita faptului ca am fost crescut de bunici pana la varsta de 5 ani, doi oameni extraordinari de buni, blanzi si intelegatori. Ei mi-au insuflat calmul, bunatatea sufleteasca si bunul simt ca reguli de viata. Din pacate, nu am fost langa ei atunci cand au plecat acolo unde le era locul, in Rai, din diferite motive. Moartea mamaiei mele m-a prins la Campulung Moldovenesc, eram elev la Liceul Militar, pe timpul regimului comunist, si nu mi-au aprobat o invoire de cateva zile, pentru a-i aduce o ultima multumire celei care mi-a fost mai mult decat o mama, in primii ani de viata. Bunicul meu s-a stins mult mai tarziu, am ajuns doar la inmormantarea lui, si atunci grabit.. pret de cateva ore.. era perioada in care credeam eu ca timpul inseamna numai bani.

De la varsta de 5 ani m-au “preluat” ai mei parinti, m-au adus la oras si m-au inscris la gradinita, in grupa mare. Imi aduc si acum aminte ca fugeam de acolo in fiecare marti.. motivul era ca atunci ne dadeau la masa de dimineata oua fierte.. ma cautau educatoarele disperate, si primeam si o chelfaneala acasa de la tatal meu. A urmat scoala generala, cu premii in fiecare an, olimpiade si concursuri scolare.. pot spune ca am fost un elev model, in contradictie cu situatia mea familiala.. un tata alcoolic si violent, o mama cicalitoare si rece. Cand am terminat clasa a 8-a am vrut sa evadez din acel mediu si am ales Liceul Militar din C-lung Mold, la mare distanta de locurile mele natale. Am trait 4 ani fantastici, acolo am invatat multe lucruri care mi-au folosit mai tarziu, au fost anii in care am evoluat cel mai mult, din toate punctele de vedere. Imi doream sa urmez o cariera militara, pe vremea aceea era un serviciu bun, sigur si bine platit. Dupa clasa a 12-a, in timp ce dadeam examen la Scoala de Ofiteri, am suferit primul mare soc al vietii mele.. la vizita medicala am fost diagnosticat cu o boala de fiere, si trimis la operatie chirurgicala. S-au spulberat toate visurile facute pana atunci, in urma operatiei am devenit inapt pentru cariera de ofiter.

Dupa un an, am inceput o facultate privata de Drept, am facut doi ani.. si m-am casatorit, la varsta de doar 21 ani. Am intrat intr-un alt mediu, unul al afacerilor si al banilor intorsi cu lopata. Tentatia a fost prea mare si am facut a doua mare greseala.. am renuntat la facultate. Casnicia mea a fost un cosmar inca de la inceput, am vrut sa renunt, dar au aparut de nicaieri parintii mei.. dintr-odata statutul social pe care il dobandisem eu, baiat sarman crescut la tara, ii multumea si-i facea sa fie mandri de parca ar fi fost meritul lor.. si m-au convins sa merg mai departe... a treia mare greseala. Apoi a aparut un copil, in care am investit toata dragostea.. ea, fetita mea, m-a tinut in viata, m-a facut sa merg mai departe desi in jurul meu erau doar tensiuni, certuri, jigniri.. m-am inchis, am renuntat la tot, m-am resemnat cu soarta mea.

Acum 5 luni medicii mi-au descoperit o boala de inima, pe fond nervos. A fost momentul in care am deschis ochii si am inceput sa iubesc, din nou, viata. Si am vazut-o pe ea.. femeia care avea sa-mi schimbe complet modul de a fi, care m-a ajutat sa ma regasesc ca om, care mi-a adus zambetul pe buze si m-a facut sa rad, alaturi de care sunt EU, cu bune si cu rele. M-am indragostit de ea si am ajuns s-o iubesc asa cum nu am facut-o niciodata, langa ea am gasit linistea, armonia, placerea lucrurilor facute impreuna .. si tot ce aduce mai frumos o dragoste pura, ca a noastra. Imi doresc sa pot schimba soarta cruda care mi-a urmarit mereu destinul.. sa pot avea parte de iubirea care ne-a fost daruita. Uitandu-ma la trecut, imi dau seama ca pana acum am suferit numai esecuri.. poate si pentru ca am fost mereu singur, izolat in raul ce ma inconjura.. dar nu imun la el.. a lasat rani adanci si dureroase in sufletul meu.