Incredere in 2

Am citit astazi o multime de articole pe tema numita "incredere". Intr-un mod inconstient ... simteam nevoia sa-mi raspund la niste intrebari. Probabil voi culege din cateva ce mi s-a parut mai interesant si mai aproape de ceea ce vroiam sa inteleg.

M-am intrebat.. cum acorzi incredere cuiva si mai ales cum reusesti sa o pastrezi in timp? Si asta doar pentru ca timpul m-a invatat ca increderea nu se acorda..ci se castiga. Dupa acest principiu functionez de cativa ani buni. Acum cateva luni.. sufletului intalnit (sau aparut de nicaieri) i-am acordat increderea mea, chiar daca nu a avut timp sa o castige. Nu as vrea sa fiu inteleasa gresit. De data aceasta nu regret increderea acordata. Ma intreb cum oare persista.. desi totul e menit sa zgaltaie relatia din temelii.. si toate furtunile aterizeaza peste noi (sau asa mi se pare).. Mi se pare ciudat sa am incredere in.. nimic, dar TOT in acelasi timp, chiar si acum, cand am desfiintat mess-ul, mailul, telefonul.. si orice alta forma de relationare. CRED si am incredere in continuare, chiar daca nimic nu-mi da ocazia sa stiu in ce cred. Cred intr-un om... si cunoscandu-ma, imi pun logic intrebarea "cum de mai cred?". EU, care privesc cu scepticism orice persoana care se apropie prea mult..si pun orice gest sau cuvant sub semnul intrebarii... cred! CRED in tine... iubitul meu..

Mai departe... sunt sfaturi, sugestii.. pentru a pastra o relatie armonioasa din punct de vedere al increderii, mai ales daca ne amintim ca este cel mai important liant intre 2 persoane si mai ales intr-o relatie ce se vrea de lunga durata.

"De fiecare data cand o problema intervine in cuplu, incearca sa te calmezi inainte de a discuta respectiva problema. Comunicarea ramane cheia in orice relatie. Am descoperit ca fiecare nevoie umana ti-o satisfaci pozitiv sau negativ. Am desoperit ca si el are nevoie sa se simta important pentru mine, ca si el are nevoie de diversitate, am descoperit ca si el are nevoie de iubire la fel ca si mine.

Personalitati diferite, diferite moduri de a ne satisface nevoile. Trecem prin mai multe etape, in relatie, crestem , contribuim unul la cresterea celuilalt si la indeplinirea nevoilor celuilalt. Onestitatea fata de tine si de celalalt, increderea in tine, stima de sine ridicata si claritatea scopurilor reprezinta putere.

Iti expun clar care sunt dorintele, nevoile mele si le ascult pe ale tale. Ne luam angajamentul de a ne arata dragostea unul fata de celalat asa cum fiecare are nevoie. Ce trebuie sa fac , sa spun ca tu sa te simti iubit? Ce trebuie sa faci tu, sa spui astfel incat eu sa-mi indeplinesc aceasta nevoie?

Deschiderea unuia fata de celalat si fata de noi insine, atitudinea pozitiva cu care pornim la drum spre aceleasi scopuri comune. Constientizam impreuna ca fara incredere nu puteam avea o relatie sanatoasa. Ne exprimam emotiile gandurile si modalitatile in care unul poate satisface nevoia celuilalt. O relatie implica cooperare, consideratie, intelegere, comunicare.

Cu tine sunt eu insami si iti dau voie sa te deschizi pentru a patrunde in lumea ta. Trecutul nu influenteaza prezentul. Nu uita ca totul tine de alegeri. Aleg si sunt responsabila sa-ti indeplinesc nevoile, tu iti iei angajamentul de a le indeplini pe ale mele."

Stiu ca uneori.. nu indeplinim punctul 1, calmarea inaintea discutiei, asta am facut de fapt si zilele acestea... si culmea este ca, desi la suprafata am senzatia ca am stricat multe, undeva mult mai adanc.. simt ca este un pas. Imi pare rau ca m-am enervat.. recunosc ca n-am mai lasat multe sanse la discutarea problemei.. dar ma bucur ca am plecat inainte sa spun lucruri care sa doara mai tarziu. Am incredere in continuare, chiar daca nu crezi.. chiar daca nici mie nu-mi vine sa cred. Intr-un mod ciudat.. liantul este acolo in continuare... si poate se pastreaza si datorita profunzimii sentimentelor.

Doare! Dar acel "STIU" n-a disparut.. si n-am renuntat (poate e doar un alt mod de a lupta). Undeva in adancul sufletului.. stiu ca va fi bine. Poate asta inseamna sa ai incredere?