Gelozia


Iubire obsesiva... sau neincredere?
Care oare este varianta corecta? Unde este limita, granita de trecere de la una la cealalta? Sau poate e ceva mai mult decat perceptia mea?

Pana acum... n-am intalnit sentimentul decat prin prieteni, cunostinte.. ziare...
Consideram ca acolo unde exista incredere nu exista loc de gelozie, iar acolo nu exista incredere, oricum nu isi mai are locul.

Acum.. sunt in dubiu. Nu mai stiu care este varianta corecta. Am incredere, dar nu mai stiu in cine. Nu stiu cand s-a dezvoltat un sentiment de proprietate atat de acut.. si totusi departe de a fi obsesiv.. doar cat sa permita geloziei sa-si faca loc. (Nu as fi crezut totusi ca ma va incerca sentimentul vreodata. Imi par comica.. si ma distreaza chiar si pe mine.. atunci cand scap cate o chestie pornita din gelozie).

In calitatea mea de mama, credeam ca o femeie poate sfasia doar pentru copilul sau, pentru a-l apara la nevoie. In calitate de iubita, niciodata pana acum nu am remarcat ca am gheare. Hmmmm... inca sunt normala! :)
Sa fie oare strans legata de sentimente? Cu cat sunt mai puternice, cu atat face mai mult loc? Dar.. pana unde poate fi considerata normala?

Poate urmatorul fragment explica lucrurile mai bine ca mine :)

"Psihologii afirma ca acest sentiment ia nastere ca urmare a temerilor constante ca partenerul va abandona relatia. Chiar si cea mai solida relatie de cuplu se confrunta, la un moment dat, cu perioade in care unul dintre parteneri este gelos. Referitor la aceasta situatie, psihologii afirma ca etapele pasagere de gelozie reprezinta un lucru foarte normal intr-o relatie, o dovada a atentiei pe care o acordam persoanei de langa noi. Cu toate acestea, gelozia dusa la extrem nu are nimic de-a face cu sentimentele de iubire, ea fiind doar semnul nesigurantei partenerului. Primul lucru pe care psihologii il subliniaza este faptul ca gelozia nu trebuie tratata ca o problema a ambilor parteneri, deoarece ea este, in realitate, o problema a unuia dintre ei. "Gelozia nu este legata de iubire. Ea sugereaza doar prezenta unui sentiment pregnant de nesiguranta, rezultatul unei imagini de sine scazute, a subestimarii si a temerilor constante ca partenerul va fugi", a explicat psihologul Andrei Chiriac."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Nu tot ce straluceste este aur"

Eurovision 2015

Scurta biografie...