Mama vs soacra....
De ce am ales acest subiect? Pentru ca a fost dezbaterea zilei in birou :) cu diverse argumente pro si contra.
Mama.. Mama este cea care te aduce pe lume, este legatura de sange ce este aproape imposibil de rupt. Este cea care iti poarta de grija.. te creste, te pregateste pentru viata, si pentru ceea ce vei fi dupa casatorie, cand vei apartine altcuiva. Stiu ca nu toate mamele sunt la fel, si categoric sunt departe de a fi perfecte, dar nimeni nu se naste cu masterat in meseria de parinte, fiecare invata pe parcurs dupa cum ii dicteaza sufletul ca ar fi mai bine, tinand cont de experienta proprie, de temerile personale, de situatia social-politica, etc.
Chiar daca exista reguli scrise, sunt facute probabil de oameni care nu au copii.. sau oricum stabilite dupa propriul set de trairi, si nu sunt general valabile. Poate unele mame se apropie de perfectiune, poate unele reusesc sa constientizeze cand sa se opreasca din a controla copiii, unele cu siguranta nu stiu.
Ce conteaza mai departe? Cred ca modul in care fostul copil, actual adult, poate chiar parinte la randul sau, traseaza limitele, si modul in care sunt acceptate acestea de catre mame.
Nu vreau sa ma limitez la un singur capitol.. am o mama, dar in acelasi timp ea este soacra pentru sotul meu.
Din multe motive, imi este mila de ea, ii inteleg o parte din porniri, dar vine un moment cand mama isi are locul ei, iar prioritar devine cel alaturi de care ai decis sa mergi pe drumul vietii.
Soacra.. Ufff! Cand aud acest cuvant, majoritatea tinerelor parca sunt dresate sa se zbarleasca precum pisicile. Sunt setate sa isi urasca soacrele din clipa in care apar in viata lor.
Marea problema este faptul ca nu toate soacrele merita acest tratament.
Fosta mea soacra.. o femeie care nu a taiat cordonul ombilical al fostului meu sot la timp. Genul de femeie, care considera ca trebuie sa conduca tot.. sa dea indicatii si toti sa sara sa le respecte. Imi amintesc ca in biserica, cand se face cununia religioasa, preotul spune "sa lasi pe mama ta si tatal tau si sa te supui sotului". Nu citez exact.. dar stiti prea bine ca aceasta este ideea. Fosta soacra era genul care astepta sa ma supun ei, iar el nu a avut nici o obiectie.. nici o limita. Am impus-o eu, cand m-am saturat.
Actuala soacra...desi am trecut prin momente grele, cu totii, este o femeie exceptionala. Nu m-a jignit nici macar o data, imi vorbeste frumos, se poarta frumos. Da sfaturi, ca orice mama, dar nu mi-e greu sa o vad ca pe o mama. Mi-e drag cand ajungem acolo si ar face orice numai sa ne vada bine, multumiti. Ne respecta intimitatea si se bucura cand ne aude. Ne asteapta cu drag si stiu ca i se rupe sufletul cand plecam dupa doar 2-3 zile.
Acum.. nu stiu. Nu cred ca s-a purtat urat cu fosta nora..nu pare ca ii sta in caracter.
Dezbaterea a plecat de la o nora pentru care soacra face orice, si totusi ramane doar soacra, si e tratata ca atare. Ma gandeam discutand.. daca uneori termenul de comparatie nu te ajuta sa vezi lucrurile mai limpede.. sa fi mai tolerant.
Nu stiu daca as fi vazut lucrurile altfel decat in prezent, pentru ca o simt ca pe o mama. Ma intreb doar: daca ar fi fost prima "soacra" as fi fost incapatanata sa o vad ca pe o straina care vrea doar sa-si bage nasul in independenta mea?
Nu recomand sa schimbati mai multe soacre, doar sa va stabiliti impreuna, ca un cuplu, limitele, si sa le comunicati ambelor seturi de parinti, pentru a va stabili teritoriul, regulile si tot ceea ce va tine in final, de buna intelegere in familia extinsa.
Mama.. Mama este cea care te aduce pe lume, este legatura de sange ce este aproape imposibil de rupt. Este cea care iti poarta de grija.. te creste, te pregateste pentru viata, si pentru ceea ce vei fi dupa casatorie, cand vei apartine altcuiva. Stiu ca nu toate mamele sunt la fel, si categoric sunt departe de a fi perfecte, dar nimeni nu se naste cu masterat in meseria de parinte, fiecare invata pe parcurs dupa cum ii dicteaza sufletul ca ar fi mai bine, tinand cont de experienta proprie, de temerile personale, de situatia social-politica, etc.
Chiar daca exista reguli scrise, sunt facute probabil de oameni care nu au copii.. sau oricum stabilite dupa propriul set de trairi, si nu sunt general valabile. Poate unele mame se apropie de perfectiune, poate unele reusesc sa constientizeze cand sa se opreasca din a controla copiii, unele cu siguranta nu stiu.
Ce conteaza mai departe? Cred ca modul in care fostul copil, actual adult, poate chiar parinte la randul sau, traseaza limitele, si modul in care sunt acceptate acestea de catre mame.
Nu vreau sa ma limitez la un singur capitol.. am o mama, dar in acelasi timp ea este soacra pentru sotul meu.
Din multe motive, imi este mila de ea, ii inteleg o parte din porniri, dar vine un moment cand mama isi are locul ei, iar prioritar devine cel alaturi de care ai decis sa mergi pe drumul vietii.
Soacra.. Ufff! Cand aud acest cuvant, majoritatea tinerelor parca sunt dresate sa se zbarleasca precum pisicile. Sunt setate sa isi urasca soacrele din clipa in care apar in viata lor.
Marea problema este faptul ca nu toate soacrele merita acest tratament.
Fosta mea soacra.. o femeie care nu a taiat cordonul ombilical al fostului meu sot la timp. Genul de femeie, care considera ca trebuie sa conduca tot.. sa dea indicatii si toti sa sara sa le respecte. Imi amintesc ca in biserica, cand se face cununia religioasa, preotul spune "sa lasi pe mama ta si tatal tau si sa te supui sotului". Nu citez exact.. dar stiti prea bine ca aceasta este ideea. Fosta soacra era genul care astepta sa ma supun ei, iar el nu a avut nici o obiectie.. nici o limita. Am impus-o eu, cand m-am saturat.
Actuala soacra...desi am trecut prin momente grele, cu totii, este o femeie exceptionala. Nu m-a jignit nici macar o data, imi vorbeste frumos, se poarta frumos. Da sfaturi, ca orice mama, dar nu mi-e greu sa o vad ca pe o mama. Mi-e drag cand ajungem acolo si ar face orice numai sa ne vada bine, multumiti. Ne respecta intimitatea si se bucura cand ne aude. Ne asteapta cu drag si stiu ca i se rupe sufletul cand plecam dupa doar 2-3 zile.
Acum.. nu stiu. Nu cred ca s-a purtat urat cu fosta nora..nu pare ca ii sta in caracter.
Dezbaterea a plecat de la o nora pentru care soacra face orice, si totusi ramane doar soacra, si e tratata ca atare. Ma gandeam discutand.. daca uneori termenul de comparatie nu te ajuta sa vezi lucrurile mai limpede.. sa fi mai tolerant.
Nu stiu daca as fi vazut lucrurile altfel decat in prezent, pentru ca o simt ca pe o mama. Ma intreb doar: daca ar fi fost prima "soacra" as fi fost incapatanata sa o vad ca pe o straina care vrea doar sa-si bage nasul in independenta mea?
Nu recomand sa schimbati mai multe soacre, doar sa va stabiliti impreuna, ca un cuplu, limitele, si sa le comunicati ambelor seturi de parinti, pentru a va stabili teritoriul, regulile si tot ceea ce va tine in final, de buna intelegere in familia extinsa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu