Parinti vs bunici
Azi..si in ultimii 3 ani din viata.. sunt furioasa din cauza aspectului mai sus mentionat.
De ce furioasa? Pentru ca parintii grijulii tranformati acum in bunici ce rasfata excesiv nepotii.. uita care e adultul si care copilul si unde se stabilesc limitele.. si mai ales..uita ca si eu au fost parinti si au avut niste reguli stricte pe care acum nu le mai respecta.
Ma uit la copilul meu.. cum se transforma cu fiecare zi intr-un razgaiat care bate din picior atunci cand vrea ceva, tipa si jigneste cand nu obtine ceea ce vrea.. si sunt de-a dreptul enervata de faptul ca daca eu m-as fi purtat cu ei, atunci cand erau parinti, asa cum se poarta el cu ei, ca bunici, as fi avut fundul numai vargi de la cureaua de armata pe care am urat-o pana in ziua in care am facut-o bucati cu foarfeca.
Indiferent ce cere el acum ..se poate. Si nu ma oftic pentru ca eu nu le-am primit pe vremea cand eram copilul, nu nepotul, ci pentru ca foarte multe indulgente din partea lor il strica, din toate punctele de vedere.
Vrea o ciocolata intreaga? Ii e copilului pofta.. Cum sa nu ii facem toate poftele?
Offf...si cat de greu imi este sa le explic ca nu e vorba doar de bani, de "rautate" - cum mi se arunca des.. nici macar de sanatatea dintilor- care este esentiala.. cat de sanatatea lui.. si ca ar putea da in diabet si ca il condamna orbeste la diverse anomalii sau boli grave, prin prea multa indulgenta.
Si vreau sa inteleg!! De ce acum lucrurile stau altfel decat atunci cand eu eram cea mica? De ce nu poate fi altoit la momentul potrivit.. si cerintele lui filtrate in functie de merite.. de posibilitati?
Poate am o gandire intortocheata, dar sunt sigura ca si ei au avut-o pe vremea cand erau doar parintii mei. Ma gandesc mai mult la consecintele pe termen lung ale modului in care ei il trateaza. Cum poti razbate in viata cand nu cunosti limite, nu intelegi cuvantul "nu" si implicit nu faci diferenta intre bine si rau pentru ca totul ti-a fost permis?
Cum te confrunti cu un esec, daca tot ce ai vrut ai primit si ai fost ferit de ratari de cei din jurul tau? Cum te descurci cand esti obligat prin frecventarea scolii.. sa te descurci pe picioarele tale..si habar nu ai ce inseamna lucrul asta? Cum socializezi cu cei din jur, cand te astepti sa raspunda prompt cerintelor tale doar pentru ca ai batut din picior? Ce faci cand scapi din globul de cristal in care ai fost tinut.. in jungla din lumea reala?
Dragi parinti, ai nostri, cei ce astazi suntem obligati sa ducem generatia urmatoare mai departe si voi doar sa supravegheati.. cand ati uitat ce inseamna rolul parintelui..si ii subminati autoritatea si ca trebuie sa va iubiti nepotii fara a-i strica? Cum va imaginati voi nepotii mari, in lumea de azi, sau de maine..cand totul e mai rau? Cand ati uitat regulile cu care ne-au crescut bunicii nostri pana la cei 4-5-6 ani.. in functie de unde a facut fiecare gradinita.. scoala.. si voi, mai departe, pentru a iesi oamenii de azi, parintii de azi, care din cauza banilor si a cerintelor exagerate ale societatii, pot oferi copiilor accesul la cea mai buna educatie.. doar petrecand mai putin timp alaturi de ei..? Cand ati uitat sa ne fiti si noua parinti..si sa ne sprijiniti in a fi parinti la randul nostru, in asa fel incat sa obtinem cei mai bun din copiii nostri?
Nu avem nevoie sa ne preluati rolul de parinti, ci doar sa ne sprijiniti sa fim si noi parinti buni..sa va iubiti nepotii fara a le permite sa vi se urce in cap..si impreuna sa-i ajutam sa fie mai buni si sa creasca frumos.
De ce furioasa? Pentru ca parintii grijulii tranformati acum in bunici ce rasfata excesiv nepotii.. uita care e adultul si care copilul si unde se stabilesc limitele.. si mai ales..uita ca si eu au fost parinti si au avut niste reguli stricte pe care acum nu le mai respecta.
Ma uit la copilul meu.. cum se transforma cu fiecare zi intr-un razgaiat care bate din picior atunci cand vrea ceva, tipa si jigneste cand nu obtine ceea ce vrea.. si sunt de-a dreptul enervata de faptul ca daca eu m-as fi purtat cu ei, atunci cand erau parinti, asa cum se poarta el cu ei, ca bunici, as fi avut fundul numai vargi de la cureaua de armata pe care am urat-o pana in ziua in care am facut-o bucati cu foarfeca.
Indiferent ce cere el acum ..se poate. Si nu ma oftic pentru ca eu nu le-am primit pe vremea cand eram copilul, nu nepotul, ci pentru ca foarte multe indulgente din partea lor il strica, din toate punctele de vedere.
Vrea o ciocolata intreaga? Ii e copilului pofta.. Cum sa nu ii facem toate poftele?
Offf...si cat de greu imi este sa le explic ca nu e vorba doar de bani, de "rautate" - cum mi se arunca des.. nici macar de sanatatea dintilor- care este esentiala.. cat de sanatatea lui.. si ca ar putea da in diabet si ca il condamna orbeste la diverse anomalii sau boli grave, prin prea multa indulgenta.
Si vreau sa inteleg!! De ce acum lucrurile stau altfel decat atunci cand eu eram cea mica? De ce nu poate fi altoit la momentul potrivit.. si cerintele lui filtrate in functie de merite.. de posibilitati?
Poate am o gandire intortocheata, dar sunt sigura ca si ei au avut-o pe vremea cand erau doar parintii mei. Ma gandesc mai mult la consecintele pe termen lung ale modului in care ei il trateaza. Cum poti razbate in viata cand nu cunosti limite, nu intelegi cuvantul "nu" si implicit nu faci diferenta intre bine si rau pentru ca totul ti-a fost permis?
Cum te confrunti cu un esec, daca tot ce ai vrut ai primit si ai fost ferit de ratari de cei din jurul tau? Cum te descurci cand esti obligat prin frecventarea scolii.. sa te descurci pe picioarele tale..si habar nu ai ce inseamna lucrul asta? Cum socializezi cu cei din jur, cand te astepti sa raspunda prompt cerintelor tale doar pentru ca ai batut din picior? Ce faci cand scapi din globul de cristal in care ai fost tinut.. in jungla din lumea reala?
Dragi parinti, ai nostri, cei ce astazi suntem obligati sa ducem generatia urmatoare mai departe si voi doar sa supravegheati.. cand ati uitat ce inseamna rolul parintelui..si ii subminati autoritatea si ca trebuie sa va iubiti nepotii fara a-i strica? Cum va imaginati voi nepotii mari, in lumea de azi, sau de maine..cand totul e mai rau? Cand ati uitat regulile cu care ne-au crescut bunicii nostri pana la cei 4-5-6 ani.. in functie de unde a facut fiecare gradinita.. scoala.. si voi, mai departe, pentru a iesi oamenii de azi, parintii de azi, care din cauza banilor si a cerintelor exagerate ale societatii, pot oferi copiilor accesul la cea mai buna educatie.. doar petrecand mai putin timp alaturi de ei..? Cand ati uitat sa ne fiti si noua parinti..si sa ne sprijiniti in a fi parinti la randul nostru, in asa fel incat sa obtinem cei mai bun din copiii nostri?
Nu avem nevoie sa ne preluati rolul de parinti, ci doar sa ne sprijiniti sa fim si noi parinti buni..sa va iubiti nepotii fara a le permite sa vi se urce in cap..si impreuna sa-i ajutam sa fie mai buni si sa creasca frumos.
Comentarii
Trimiteți un comentariu