Fa-ti inima sa cante! :)
Ma intreaba o prietena ..de ceva timp.. daca stiu modalitati de terapie personala, self-recovery sau cum s-o mai numi.
Azi, am gasit o poza de-a dreptul expresiva, cu modalitatea nr 1 de terapie :)
"In fiecare zi fa ceva ce-ti face inima sa cante". Creeaza.. asculta muzica, picteaza.. Fiecare stie mai bine ce ii face bine..
Ma gandeam totusi la un alt lucru.. "e atat de usor sa faci un rau, dar atat de greu sa faci un bine.."
Parerea mea.. e ca este greu, pentru unii doar, pentru ca nu simt nevoia sa incerce, pentru ca li se pare un efort prea mare sa faca ceva bun pentru altcineva, sa-i dea o mana de ajutor atunci cand are nevoie.
Eu ma intreb daca in situatia aceasta au ajuns dupa ce au avut nevoie de ajutor si nu l-au primit.
Stiu ca oamenii isi formeaza un cod egoist bazat pe interactiunea precedenta cu cei din jur si o numesc in final "experienta de viata". Dar unde ajungem in final ca specie, daca renuntam sa ne ajutam intre noi?
Uneori poate e dificil, poate iti ia din timpul alocat altor activitati..dar sentimentul de dupa este fantastic. Familia are darul de a-ti aduce zambetul pe chip seara inainte de culcare, cand treci in revista evenimentele zilei respective. Dar si simplul fapt ca ai ajutat pe cineva fara sa astepti ceva la schimb, iti aduce un sentiment de implinire.
Va propun o campanie! Incercati macar pana de Paste sa nu refuzati sa intindeti o mana de ajutor, atunci cand o puteti oferi. As vrea sa va aud si cum va simtiti dupa.. dar sunt sigura ca va veti regasi in "in fiecare zi fa ceva ce-ti face inima sa cante"
Sa aveti o zi senina...o saptamana usoara si pace in suflete!
Azi, am gasit o poza de-a dreptul expresiva, cu modalitatea nr 1 de terapie :)
"In fiecare zi fa ceva ce-ti face inima sa cante". Creeaza.. asculta muzica, picteaza.. Fiecare stie mai bine ce ii face bine..
Ma gandeam totusi la un alt lucru.. "e atat de usor sa faci un rau, dar atat de greu sa faci un bine.."
Parerea mea.. e ca este greu, pentru unii doar, pentru ca nu simt nevoia sa incerce, pentru ca li se pare un efort prea mare sa faca ceva bun pentru altcineva, sa-i dea o mana de ajutor atunci cand are nevoie.
Eu ma intreb daca in situatia aceasta au ajuns dupa ce au avut nevoie de ajutor si nu l-au primit.
Stiu ca oamenii isi formeaza un cod egoist bazat pe interactiunea precedenta cu cei din jur si o numesc in final "experienta de viata". Dar unde ajungem in final ca specie, daca renuntam sa ne ajutam intre noi?
Uneori poate e dificil, poate iti ia din timpul alocat altor activitati..dar sentimentul de dupa este fantastic. Familia are darul de a-ti aduce zambetul pe chip seara inainte de culcare, cand treci in revista evenimentele zilei respective. Dar si simplul fapt ca ai ajutat pe cineva fara sa astepti ceva la schimb, iti aduce un sentiment de implinire.
Va propun o campanie! Incercati macar pana de Paste sa nu refuzati sa intindeti o mana de ajutor, atunci cand o puteti oferi. As vrea sa va aud si cum va simtiti dupa.. dar sunt sigura ca va veti regasi in "in fiecare zi fa ceva ce-ti face inima sa cante"
Sa aveti o zi senina...o saptamana usoara si pace in suflete!
Comentarii
Trimiteți un comentariu